Mă trezesc în mijlocul pădurii,nu îmi amintesc cine sunt...cum am ajuns aici şi nici ce voi face pentru a ajunge acasă ...oriunde ar fi asta. Mă ridic de pe iarba verde prospăt încolțită,privesc în jur numai copacii ce spui că parcă ale sale crengi...
Mergeam în spatele lui cu capul plecat şi cu rochia mea crem prăfuită,ajungand într-un final la palatul regal. O cameră mare lungă cu motive florale aurii şi un lup pictat pe un perete frumos şi impunător în acelaşi timp. Dar totuşi acelaşi lup este pictat şi pe steagurile regatului
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
cel mai peobabil acesta este reprezentat al acestui regat. Mã îndreptam spre rege cu prințul în fața mea. Ajunşi în fața tronului ne înclinām în fața lui (aşa cum fac japonezii) iar prințul începe a rosti: -Tată această fată a ajuns în fața barierei şi am tras-o înauntru când a ajuns la poarta de acces. Ea susține cā nu îşi aminteşte decat că sa trezit în pădurea din fața regarului îmbracată în rochia aceasta . -Hmm...apropiete copilă. Mă apropi încet de rege unde observ că pe roba sa e pictat acelaşi lup ca pe steag. - Copilă ia spune-mi cum te numeşti? - Prințul mi-a spus cā de acum mă numesc Izabella majestate. -Aşa ai fācut fiule? - Izabella!! - Am greşit cu ceva? Spun eu îngrijorarea că aş fi greşit cu ceva salvatorului meu simțindu-se în glas. Ai spus că nu am voie să vă mint majestățile mele. - Nu copilă doar că prințul nu are voie să îți dea un nume cand tu ai unul deja. - O nu majestate ați înțeles greşit,eu nu mai ştiu cum mă cheamă şi prințul a spus că noul meu nume este Izabella până mi-l amintesc pe cel vechi. -Bine copilă şi spui că nu mai ştii nimic de înainte să te trezeşti în pădure? -Da majestate. -Şi aici ce cauți aici? - Am spus că pot pleca călătorind prin pădure până ce găsesc ceva cunoscut dar prințul mi-a oferit adăpost aici dar în schimb ar trebui să îl servesc. -Şi tu eşti de acord? -E mult mai bine şi în plus este o onoare pentru mine sā fac asta. - Bine copilă poți fi servitoarea lui personală dar mai trebuie să promiți ceva. Imi spune el cu vocea groasă şi fioroasă. -Desigur ce este? - Că mă vei vizita des. Spune schimbându-şi tonalitatea şi vocea ca cea a unui copil. -Desigur aşa voi face. -Tată nu mai speri fata credea cā o vei mânca! - Te-am speriat copilă - Nu majestate doar ma-ți surprins. -Mā bucur. Pa copii. - La revedere majestate! -La revedere tată.
