Mă îndreptam spre prințul moştenitor cu micuța domniță în spatele meu.
-Iza hai mai repede vleau să ne jucăm.
Ciocănesc uşor la uşa biroului său aşteptând un semn de aprobare.
-Intră!
Prințul cu garda sa personală un bărbat puternic cam de o vârstă de 20 de ani cu părul lung ca al unei femei legat într-un coc simplu barba micuță şi ochii ascuțiți îi ofereau un aer periculos dar totusi blând.
-A Izabella pune ceiul aici şi poți pleca sa te joci cu sora mea.
-Ieyy țipă extaziată mica domniță.
-Duc ceaiul cu grijă observând strategia militară pe care o folosesc.
-Nu-i bun!spun fără să-mi dau seama.
-Ce nu-i bun? Intrebă prințul uimit de replica mea.
-Nimic din planul de atac adică grupul 1 ar trebui sa vină din nord prin pădure iar grupurile 2,3,4 ar trebui sa vina din sud ,est şi respectiv vest iar ca să distragem atenția adversarului ar trebui sa veniți din sud-vest pe apă aşa puteți să-i înconjurați din toate părțile. Cel puțin asta este părerea mea că ar fi un plan mai bun.
-IZA!spune prințul pe un ton nervos. Eşti genialã acum ştiu de ce te-am adus aici eşti extrem de folositoare.
-Vă mulțumesc pentru commpliment majestate. Am să plec cu mica prințesă afară dacă nu vă deranjează.
-Du-te...şi Izabella mulțumesc.
-Cu plăcere majestate.
CITEȘTI
Ținutul ascuns
General FictionMă trezesc în mijlocul pădurii,nu îmi amintesc cine sunt...cum am ajuns aici şi nici ce voi face pentru a ajunge acasă ...oriunde ar fi asta. Mă ridic de pe iarba verde prospăt încolțită,privesc în jur numai copacii ce spui că parcă ale sale crengi...
