INTERVIU CU DIAVOLUL

Capitolul 3

Alarma își face auzita prezenta în timp ce eu încerc din răsputeri sa opresc sunetul enervant care vrea cu tot dinadinsul să îmi strice somnul. Ajung cu mâna pe micuța noptiera și opresc alarma ca mai apoi să mă ridic din pat și sa merg spre baie pentru a face un duș menit să mă trezească fiindcă alarma și-a făcut treaba doar pe jumătate.
Pornesc apa și îmi dau jos hainele ca mai apoi să mă bag sub ea. În timp ce ma spăl am impresia că văd o umbra prin perdeaua de la duş asa ca verific. Constat însă că e doar imaginația mea apoi încep să mă limpezesc.  Ies din duș câteva minute mai târziu și sunt în pragul unui infarct când văd că fix în locul unde am făcut pentagrama aseară sta cu spatele la mine un bărbat.  Este tot îmbrăcat în negru, iar spatele este mare și musculos.  Înaintez încet cu spatele înapoi în baie, dar vocea lui mă oprește.
- Nu ți-a fost suficient un duș?
- Cine ești?  Întreb încercând să îmi controlez tremurul din voce și țin prosopul cat mai aproape de mine, de parcă ar putea  fi o armă menita să mă protejeze de persoana din fața mea.
În clipa următoare el se întoarce spre mine și cu o voce fără pic de inflexiuni îmi spune
- Tu ar trebui sa știi mai bine cine sunt, doar tu mai chemat.
- Curierul ? Sa știi ca aștept după blugi ăia de doua luni.
El pufnește și își dă ochii peste cap.
- Voi muritori puteți fi atât de cretini cate odată.
- Lucifer ?
Strig eu fără sa îmi dau seama.
- Chiar el. Apropo scuze de întârziere,  dar găsești mai greu pe cineva destul de bun pentru ai face pe ticăloși din iad să sufere cum trebuie.
- Tu nu ar trebui sa ai coada , coarne și furca?
- Nu îmi iau forma demonica fiindcă nu vreau sa faci infarct aici și să te duci la Tata mai repede de cat trebuie,  dar având în vedere ca mai invocat pe mine mersul la El este discutabil. Și vreau sa știu și eu de ce am bătut drumul pana aici,  Maria era ocupata de m-ai chemat pe mine ?
Spune el cu o voce ironica.
- Vreau sa îți iau un interviu.
- Un interviu ? Cred ca glumești!
- Te rog ! Fă-mi favoarea asta !
- Favoare zici...
- Da!  Spun, iar un rânjet îi brăzdează chipul.
- De ce am impresia ca rânjetul ala nu prevestește nimic bun..
- Îți voi da interviul !
Spune și eu încep sa sar în sus fără sa observ ca mi-am scăpat prosopul.  Vad asta doar când el mă studiază atent.
În momentul ăla ma înroșesc și fără sa mai spun nimic alerg spre dulap, îmi iau niște haine la întâmplare și merg în baie ca mai apoi să închid ușa în urma mea.
Zece minute mai târziu îl găsesc cu poza mea în mână studiind-o.
- Nu ai voie cu aia ! Spun și îi smulg poza din mână ca mai apoi să o pun de unde a luat-o.
- Deci o sa îmi dai interviul astăzi?
- Da, dar. ..
- De ce mereu trebuie sa existe un dar. Spun eu exasperată, iar el zâmbește slab și vad un licăr de răutate care îi străbate ochii.
- Eu am sa îți dau interviul,  iar tu trebuia sa ma înveți despre cum sa trăiesc ca un muritor și sa faci exact ce spun eu până ma întorc în iad.
- Nu am de gând sa fac asta !
- Bine atunci,  ne vedem la judecata! 
- Stai ! Fie am sa o fac !
Aduc o foaie pentru a scrie răspunsurile.
- Poftim ! Spune și îmi întinde un carnețel din piele neagra și un pix de aceeași culoare cu mici flăcări pe el
- Mulțumesc ! Spun eu cu reținere și iau lucrurile pentru a începe interviul.
- Prima întrebare.  Vrei sa cucerești Pământul?
El se uita plictisit la mine de parca ar fi fost întrebat asta de miliarde de ori.
- Nu , vreau sa îl distrug. Și cum altfel pot sa îl distrug dacă nu punând ura intre locuitori lui.
- Te crezi puternic ?
- Voi mă faceți puternic prin fiecare păcat comis.
- Îți dorești supremație?
- Normal!  E destul de enervant sa împart gândurile voastre cu Tatăl meu.
- Ai vreun plan prin care sa înrobesti omenia ?
- Mai multe și nu îți pot spune care sunt. Unele lucruri trebuie sa rămână secrete.
- De unde știai ca asta gândesc?
- Am acces la gândurile tale.
- Acum mai ai ?
- El se uita puțin sceptic la mine și îmi spune.
- Interesant ! Nu orice muritor poate ridica bariere. Cum ai învățat sa faci asta ?
Se uita la mine de parca m-ar putea hipnotiza.
- Nu îți spun ! Nu sunt îndeajuns de fraiera sa îți dezvălui lucruri despre mine .
Sincer habar nu am cum am făcut asta,  dar el nu trebuie sa știe.  Sa nu uitam ca e vorba de Lucifer aici , regele înșelăciunilor. 
El se încruntă, dar alege sa nu spună nimic. În schimb se ridica și pleacă lăsând doar un fum negru în urmă. 
Îl sun pe Greg și îi spun ca nu pot veni astăzi fiindcă trebuie sa lucrez la articol, iar mâine acesta va fi pe biroul sau fără dar și poate. După câteva ore de lucrat în continuu constat ca s-a inserat.  Îmi iau ochii de la calculatorul meu vechi și îl închid ca mai apoi să așez fisele cu răspunsuri într-un dosar. Ma schimb și trec de barierele realități în cele imaginare adormind.
Lucifer pov
Ma uit cum doarme și îmi vin în cap întâmplările cu ea, dar bineînțeles ca nu pot sa ma gândesc fiindcă sforăie ca un tanc rusesc. Ma duc lângă patul ei și îmi trec mana peste fața ei de sus în jos rezolvând problema cu sforăitul.  Sa nu credeți ca o fac pentru ea. O fac pentru mine fiindcă nu știu cat o sa rezist pana sa îi smulg sufletul în condițiile astea.
Ce are atât de special încât a putut sa îmi blocheze abilitățile.  Trebuie sa aflu și o sa o fac. Dacă aflu ce are atât de special atunci am sa știu cum sa îi opresc abilitățile ei și celor care ea. În caz ca mai exista.