O casatorie idioata. *Zayn Malik fanfiction*

3.Intelegere

           Dati play melodiei.Daca se termina dati replay :)) 

Elena pov.

      Zayn e un tip chiar de treaba.Nu vreau sa fac asta,dar cand e vorba de familia mea,fac orice.Absolut orice.Din milioanele de fete din lumea asta,pe mine si-a gasit sa ma aleaga?Adica am doar 20 de ani,nu ma pot casatori cu cineva cu care am schimbat doar 4-5 cuvinte,bine...mai multe,dar asta nu schimba cu nimic lucrurile.Ce vor crede parintii mei?Ca sunt o panarama?Nu vreau asta.Nu vreau ca starea de sanatate a tatalui meu sa se agraveze din cauza mea.De cand eram mica am visat sa am o viata minunata alaturi de barbatul pe care il iubesc si ma iubeste.Imi doresc sa fiu fericita alaturi de copiii mei,sa mi se umple inima de bucurie atunci cand vor face primii lor pasi singurei si cand vor zice primul lor cuvant coerent.Dar asta e..Cand viata iti da lamai...stai asa,viata nu iti va da lamai niciodata,dar fie,cand viata iti da lamai,faci limonada.In lumea asta suntem inconjurati de minciuna,tradare si idioti.La un moment dat mi-am simtit fata uda.Erau lacrimi.Mi se rostogoleau pe obraji,intr-o fractiune de secunda ajungand la barbie.La dracu' cu toti!

"Hei,de ce plangi?"ma intreaba Zayn punandu-se pe vine in fata mea,pozitionandu-si mainile cu grija pe genunchii mei goi.Un fior se distra pe sina spinari mele fragile,Simteam cum obrajii mei prindeau culoarea macului.De rusine mi-am lasat capul in jos.Era nevoie ca el sa vada partea asta sensibila a mea?In ultimul timp viata mea a luat o intorsatura ingrozitor de mare.Cand merg pe strada simt cum unii oameni se uita cu scarba la mine,altii cu mila.Poate ca asta se intampla doar in capul meu,dar ma simt aiurea.Oricat de mult mi-as dori sa mor,nu o pot face.Stiu ca parintii cat si fratele meu vor suferi.Mereu ma gandesc ca daca nu m-as fi nascut,viata asta ar fi diferita pentru toti.Parintii mei nu s-ar fi cunoscut,fratele meu nu mai era aici sa ma imbratiseze atunci cand simt ca nu mai pot,nu ar mai fi aici sa ma incurajeze.Rasul lui e portia mea de energie pe zi.Uneori cred ca viata e doar o simpla curva.Te fute cum vrea ea si apoi te doboara fara nici un pic de mila.

"Imi e frica.!"ii zic in cele din urma strangand ochii vrand ca nici o lacrima sa nu mai curga,dar fara nuci un rost.Am lasat pentru a doua oara capul in jos,el vazand asta la ridicat cu grija cu ajutorul a doua degete.

"De ce?!" intreaba privindu-ma cu mila.Imi mangaia parul,in acelasi timp uitandu-se in ochii mei

"Nu stiu."il mint eu.Uram minciuna,dar uneori trebuie sa calcam pe orgoliu si sa facem acel lucru oribil pentru a nu da de banuit.Uram tradarea,persoanele josnice,invidiosii,uram chiar si sa respir uneori.Cu ce folos?Oricum la urma urmei,o moarte avem.Doare,doare a dracului de tare sa vad cum persoanele din viata mea sufera.Imi e dor de momentele in care eram mica si totul era frumos.Cand ce vroiam mi se implinea.Am avut bani,am avut de toate.Am trait intr-o casa mare si frumoasa,dar a trebuit sa o vindem.Din banii care i-am primit am cumparat un apartament micut cat pentru 4 persoane,iar restul i-am pastrat pentru medicamentele si operatiiile tatalui meu.la fel s-a intamplat si cu masina mea.Dar nu imi pare rau.Pot zice ca asa mi-am cunoscut mai bine "prietenii".Cum am dat de greu,toti m-au parasit.Pana si prietena mea cea mai buna.Acum locuiesc impreuna cu Caroline,prietena lui Justin intr-un apartament.Amandoua strangem bani pentru un singur scop:O viata mai buna.

"Imi poti zice orice.Chiar daca nu ne cunoastem atat de bine,poti avea incredere in mine."zice el cu un zambet calduros pe fata.

"Nu pot Zayn,nu pot.Ma vei ura."ii zic incepand sa plang mai tare

"Ba poti.Nu te voi ura."imi zice incurajator

"Ce vrei sa auzi?Ca tatal tau ma obliga sa ma casatoresc cu tine?Ca ma ameninta ca imi va omora familia daca nu o voi face?Ca m-a tinut inchisa intr-un loc timp de doua zile pentru ca nu am acceptat cacatu' asta?Ca sunt inecata in rahat pan' la gat?Ca familia mea e departe de mine si eu ma chinui sa strang niste amarati de bani pentru o operatie?Ca tatal meu e pe moarte?Ca ma simt ca dracu?Imi pare rau Zayn...Imi pare al dracului de rau..."acesta se uita socat la mine.Avea o privire plina de mila.Plangeam,plangeam asa cum nu am mai plans niciodata.S-a ridicat de jos s privea in gol.Dupa vre-o doua minute a venit la mine si m-a strans in brate.Plangea.Stateam cu capul pe umarul lui,strangandu-i tricoul in pumni.

"Nu-ti face griji,printeso.De acum in colo eu voi avea grija de tine."imi zice acesta incercand sa-si stearga lacrimile care nu incetau sa curga pe obrajii lui,schitand un zambet,dar puteam sa-mi dau seama foarte usor ca e unul fals.

_________________________________

A sosit si continuarea.Sunteti minunati.Va iubesc.Sper ca nu v-am dezamagit cu capitolul acesta.Nu mai am cuvinte.E scurt,dar il faceam mai lung daca nu ma durea capul atat de tare.

Daca vreti dedicatii,spuneti-mi. ♥