Urcam incet scarile ce duceau pe acoperis.Toti ceilalti elevi se grabeau sa-si stranga lucrurile si sa plece mai repede de la scoala.Nu aveam de ce sa ma grabesc.Sfarsitul avea sa fie acelasi oricum.Nu avea cine sa intervina.Scoala va fi goala.Mult mai bine,pentru ca astfel nimeni nu va lua parte sau va vedea ce se va intampla.Vor afla maine.
Am deschis usa si m-am uitat in jur.Nu era nimeni.Nici nu prea avea cine sa fie.Nimeni nu prea urca sau statea pe acoperis.Am inaintat spre margine.Mi-am dat ghiozdanul jos de pe umeri lasandu-l sa cada facand la contactul cu podeaua un zgomot inabusit.
In ziua aceea mi-am dat seama cata povara mi s-a asezat pe umeri,dar mai ales pe inima.Mi-am dat seama ca lupta pe care o duceam cu viata era prea grea,ca degeaba ma chinuiam sa rezist,sa incerc sa o inving.Ce-mi era acasa,ce-mi era la scoala?Doua locuri absolut la fel.Asa-zisilor prieteni nu le pasa de mine,ma simteam in plus de fiecare data cand stateam cu ei,iar parintii...ce mai parinti..nu ma incurajau,nu-si faceau niciodata timp pentru mine.
Deci..care mai e rostul?De obstacole m-am plictisit si saturat sa tot dau si sa ma straduiesc sa trec peste ele.Viata nu avea ce sa-mi ofere,doar greutati.
-Esti sigura ca vrei sa faci asta?E cale lunga pana jos.s-a auzit o voce de baiat din spate
Am imprietrit.Asta era...Trebuia sa o fac repede ca nu cumva sa nu ma opreasca.Am luat aer.
-Iti ia cam mult...Esti nehotarata!
Mi-am tinut respiratia.
-Data viitoare ar trebui sa verifici mai bine daca nu vrei sa fi intrerupta.Stiu si eu..iti spun asta in caz ca acum nu o sa mai poti sau nu ai destul curaj.
"Poftim?Nu era nimeni!El de unde a aparut?"
-Daca nu as fi auzit zgomotul facut de ghiozdan si nu m-as fi trezit atunci nu te-as fi deranjat.
"Firar..Nici macar in liniste nu pot sa mor?"
-A!Inca ceva.Ar fi mai bine daca te-ai intoarce invers ca atunci cand pici sa vezi cerul pentru ultima oara.Mai bine decat panorama asfaltului...Eu asa as face.
"Se joaca cu mine?N-am de gand sa-l ascult! Sau....poate.."
Am mai stat putin pe ganduri si m-am intors cat de incet am putut.
De usa statea sprijinit un baiat inalt si brunet ce isi tinea mainile in buzunarele pantalonilor.Trasaturile fetei erau diferite de ale celorlalti elevi.Avea niste ochi patrunzatori atintiti asupra mea.
M-am uitat putin la el dupa care mi-am ridicat capul.Cerul era limpede.
"Oare o sa ajung acolo?Nu prea cred."
Oriunde era mai bine decat in lumea aceea.Am inchis ochii,mi-am ridicat si le-am intins pana in dreptul umerilor ca un avion...care e pe cale sa se prabuseasca.Am stat asa.Am inspirat adanc,am strans din ochi si m-am lasat pe spate.
Nu am simtit nimic.Atat de rapid a fost contactul cu asfaltul si gravitatea loviturii incat nu am simtit nimic?Deja mi-am parasit trupul si sufletul e liber?
Ce altceva ar fi putut fi?
Am deschis ochii.Chiar eram curioasa.Cand i-am deschis,tot ce am putut vedea a fost gri.Am clipit de cateva ori incercand sa realizez unde eram.Am expirat,dandu-mi seama ca inca imi tineam respiratia.Atunci parca mi-am recapatat simturile.Ma simteam sprijinita de ceva.Mi-am ridicat mainile,care nu mai erau in pozitia de avion fara macar sa le vad,pana cand am dat de ceva usor moale,dar in acelasi timp si tare.Le-am miscat prin jur incet pana mi-am dat seama ca in momentul acela ca pe ceea de imi miscam mainile era un spate si am realizat ca aveam in brate pe cineva.Dupa mi-am dat seama ca eu eram cea tinuta in brate.Mi-am coborat mainile, lasandu-le sa cada pe langa corp,dupa care le-am ridicat din nou pana am simtit altceva.Erau niste maini.Parca recapatandu-mi forta in picioare m-am tras foarte putin inapoi si mi-am ridicat privirea.In fata mea,la numai cativa centimetri era baiatul acela.Mi-am dat seama ca avea mainile in jurul meu si ma tinea stans.
Am impietrit.N-am murit?Cum e posibil?
-Se pare ca ai avut curaj.a spus incet suficient cat sa-l aud.
-Ai venit cu mine?Sunt ..sunt..mai sunt..unde sunt...?
-N-ai plecat nicaieri.Esti inca aici.Erai pe cale sa faci un gest extrem de nebunesc.
-Nu..nu!
Am incercat sa ma eliberez,dar fara speranta.M-a stans si mai mult la piept cand am inceput sa ma zbat.Ochii mi s-au impaienjenit din cauza lacrimilor care isi faceau loc.Picioarele mi s-au inmuiat si am cazut in genunchi.Am inceput sa plang.
-Nu vreau...
Am tresarit cand i-am simtit mana care a inceput sa urce si sa coboare pe spatele meu.Mi-am ridicat capul astfel incat sa-l pot privi.In momentul acela parea complet diferit. Privirea ii era blanda,calda si intelegatoare.
In timp ce ma uitam la el incercam sa-mi inabus sughiturile.
-E in regula...nu incerca sa ascunzi,doar descarca-te.Te vei simti mai bine. a spus in timp ce m-a luat si m-a dus la pieptul lui,strangandu-ma.
N-am ezitat si m-am afundat in imbratisare.La un moment dat plansul a fost inlocuit doar de nenumarate suspine.Cu o mana ma mangaia pe cap si cu cealalta pe spate.Reusisem sa ma calmez.
-Tu...chiar ..ce-ai facut?
-E un secret pe care nu stiu daca as putea sa ti-l dezvalui.a spus dupa ce m-a privit pentru un moment
-Dar...
-De unde sa stiu ca pot avea incredere in tine daca tu nu ai incredere in tine?
A urmat o pauza,dupa care a continuat:
-Ar fi trebuit sa te gandesti de o mie de ori inainte sa fi ajuns la concluzia ca nimic nu are rost.Existi pentru un motiv.a spus.Chiar nu ai vrea sa afli care este acela,sa-ti afli scopul in viata?a continuat ridicandu-si privirea spre cer.
-De unde stii..si chiar daca ar fi..e greu.Daca n-o sa reusesc s...
-Gandeste-te cat de bine te vei simti!mi-a taiat-o el.Acea satisfactie!Ce-ai zice daca...daca m-ai lasa sa te ajut?a zis fixandu-si privirea asupra mea
Nu stiam cum sa reactionez.
-Apropo!Numele meu e Tao!Ce zici ....
-_____
-Ce zici, ______ ? Lasa-ma sa te ajut!
-Cum ai facut...
-Bine,o sa-ti spun,dar promite-mi ca ma lasi sa te ajut!a zis dupa ce a oftat usor
-So..
-Promit..
-Am oprit timpul.
Mi-am ridicat privirea usor ezitand dupa ce l-am auzit.
-Cum e posibil..?
-Sssst...a zis punandu-si degetul aratator in dreptul buzelor dupa care mi-a facut cu ochiul
-Haide!a zis deodata
Cu o mana mi-a luat ghizdanul,cu cealalta m-a luat de mana si m-a tras facandu-ma sa ma ridic
-Dar cu tine cum ramane?
-Cu mine... Eu voi fii bine!...Ti-ar prinde bine sa bei ceva.
-Nu am voie sa...
-Ba da,cine a zis ca nu?
