Am coborat din autobuz si am inceput sa merg cu pasi repezi spre casa.O vreme mai frumoasa ca asta nu se putea!Vantul a inceput sa bata din toate partile apropoape luandu-ma pe sus,norii cenusii ocupandu-si locul pe cer si prevestind o furtuna.Se lasase frugul cu toate ca era ora 4 dupa-amiaza.Eu eram pe jumatate inghetata.Purtam o pereche de pantaloni putin peste genunchi,un tricou fara maneci si in picioare eram incaltata cu o pereche de sandale.Cand plecasem de acasa eram foarte frumos si cald ca in orice zi normala de vara.Cat de inselatoare poate sa fie vremea!
Am grabit si mai mult pasul.Nu aveam umbrela, doar un saculet in spate in care aveam o sticla cu apa care sigur nu mi-ar fi fost de ajutor daca ar fi inceput sa ploua.
Mai trebuia sa trec de un parc si sa strabat o strada mai lunga si aveam sa ajung.Am trecut cu bine parcul,dar la jumatatea drumului pe care il mai aveam de parcurs am simtit cateva picaturi pe umeri.In urmatoarele secunde alergam printr-o ploaie rece si nu foarte blanda.Am fugit cat de repede m-au tinut picioarele si in aproape 10 secunde eram in pragul usii.Am scapat doar cu umerii uzi si putin din spate si par.
Am intrat,m-am descaltat si am pus saculetul in cuier.Era liniste.Baietii erau plecati in oras la un film.Mi-ar fi placut sa merg cu ei,dar a trebuit sa merg la spectacolul verioarei mele mai mici.N-as fi putut s-o refuz,pentru ca stiu cat de mult ma adora de cand era mica.A fost o surpriza pentru ea,pentru ca pana acum nu am reusit niciodata sa o vad dansand.Se descurcase minunat la cei 8 ani ai sai.
Eram pe cale sa ma asez pe canapea cand aud o voce.
-____.Ai venit!
Imediat de la etaj s-au auzit tropaieli.Cine putea sa fie daca nu Sehun.O Doamne!Sehun!Era acasa.Numai el?Singur?Inima a inceput sa-mi bata cu putere.Nu!Stai calma!Calma!Poarta-te normal,ca pana acum!
Dupa cateva secunde l-am vazut coborand scarile si venind spre mine.
-Hei!Esti singur?Nu te-ai dus cu ei?
-Nu,nu m-am simtit prea bine.Cum a fost spectacolul?
-A fost foarte frumos!Nu ai febra.am spus verificandu-i fruntea.
-Mi-a trecut!a zis dandu-se un pas inapoi.
Mi-am lasat mana jos.Am simtit o adiere de vant.
-E curent!De unde vine?am intrebat
Mi-am rotit capul prin jur si am vazut usa care da in curtea din spate deschisa.Simteam de asemenea racoare transmisa de ploaie.
-Imi dai si mie,te rog, telefonul tau?m-a intrebat
-Sigur!
I l-am dat cu tot cu castile pe care le aveam in buzunar(de obicei imi cerea telefonul sa asculte melodiile pe care le aveam pentru ca ii placeau) si m-am indreptat spre usa sa o inchid.
Nici nu apuc bine sa fac doi pasi spre usa ca el ma prinde,ma ia in brate si incepe sa alerge spre usa.
-Sehun!Ce faci?Da-ma jos!
In timp ca alerga,cand a ajuns in dreptul usii s-a rotit astfel incat sa nu ma lovesc de toc.Se indrepta spre piscina.Ploaia ne uda,dar el nu se oprea.
-Nu!Da-ma jos!Sehuuuuun!!!am strigat dand din picioare si zbatandu-ma.Nu face asta!
In urmatoarea secunda si-a luat avant si s-a aruncat.I-am inconjurat gatul cu mainile si am luat aer.
Ma asteptam sa simt cu apa rece ma acopera si cum o sa inghet,dar de fapt apa era calda.Am stat cateva secunde nemiscata sa ma dezmortesc dupa care am inotat la suprafata.Noroc ca rimelul meu era ezistent la apa ca altfel...Am deschis ochii si m-am uitat in jur.El nu era.Ma roteam in continuu.Nu era pe nicaieri.
-Sehun!
In momentul acela am fost apucata de un picior si trasa sub apa.Inchisesem ochii.Nu ii puteam deschide,pentru ca altfel m-ar fi usturat ca de obicei.Am simtit o mana pe talie care m-a tras si imediat el si-a apasat buzele pe ale mele.Banuind ca nu prea mai aveam aer m-a tras la suprafata inotand,dar fara sa se desprinda din sarut.Simtind aerul s-a indepartat lasandu-ma sa respir.
Am luat aer si mi-am scuturat capul pentru a putea indeparta apa din ochi.Putin mai incolo era el cu parul aproape sa-i intre in ochi si ma priveam.Ma uitam la el.Nu puteam sa scot niciun cuvant,Eram inca uimita de gestul lui.Oare stia ce simt pentru el?Da,il placeam de ceva timp.Nu am avut curajul sa-i marturisesc,pentru ca nu stiam ce simte si el.Ar fi fost groaznic sa stie si sa nu simta la fel.Mereu am incercat sa ma comport normal in preajma lui sau cand cineva aducea vorba de el.Dar acum?
Il priveam si ma privea.A zambit si s-a apropiat.
-Nu iti dai seama cat de mult de mult am asteptat.In sfarsit stii!Mi-am adunat curajul si ti-am aratat!a spus.Te plac!Te plac atat de mult!
Amutisem.
- ___ .Accepta-mi sentimentele...Sunt sigur ca si tu simti la fel!O simt!
-Cum asa?De unde?
-Inima mi-a spus-o!Mi-o spune mereu!De ce crezi nu mi-am luat melodiile care imi plac pe telefonul meu?Pentru ca l-am vrut pe al tau!Asa puteam sa-l ating!De ce crezi ca am stat acasa si nu m-am dus cu ei?Azi am vrut sa-ti destainui!Si voaim sa fim singuri.Planuisem sa fac altfel,dar cand te-am vazut m-am panicat si am uitat.Asta a fost primul lucru care mi-a venit in minte.
-Oh..am spus apropiindu-ma si stangandu-l in brate.
-Deci imi accepti sentimentele?
-Da!Da!Da!
Eram foarte fericita.Nu mai trebuia sa ma ascund,nu!Atat de bine!Si simtea la fel!Doamne,multumesc!
