STORY

III

Mă pierd în univers. Universul fiind atât de vast, și eu într-atât de minusculă, neglijabilă chiar. Ce este universul și cine sunt eu? la fel cum am compara cerul cu pământul.
Ce mă, dar curajos trebuie să fii să ai tupeul să părăsești căminul în care trăiești pentru a-ți găsi altul... În altă galaxie. Pare aproape imposibil, și totuși, se pare că nu.
Pe cine vrem să păcălim? Căci ne păcălim pe noi înșine, izbindu-ne de această necontenită goană spre glorie. Noi suntem aici, și nu acolo, uitați-vă în ce haos trăim! Cum putem să lăsăm un astfel de haos în urmă? ca să creăm un altul? acolo la milioane de ani lumină?! Fiți serioși, oameni buni... Trebuie să fim recunoscători căminului nostru dintâi. Că ne-a crescut și ne-a ocrotit cu grijă. Că de altfel, procedăm ca niște paraziți. Și asta se referă și la mine inclusiv, fiindcă nimeni nu e perfect.
Cel mai ușor este să distrugi paradisul, mult mai greu fiind să-l zidești de la început. Crezi că viața este grea? Noi singuri ne complicăm viețile cu diverse standarde pe care trebuie să le respectăm noi toți în aceeași măsură. Nu bre, am nevoie de un iPhone să nu mă creadă ceilalți că sunt falit.  Mai mare ciudățenie n-am mai văzut. Da, am mai întâlnit oameni fițoși dar nu chiar într-atât. Poate te duci și-ți mai cumperi niște hârtie igienică poleită cu aur, să nu spună alții că ești zgârcit? Serios, dragilor, nu trebuie să vă faceți griji ce va spune Petrică și Ionică, făceți-vă griji de voi înșivă. Trăim într-o lume unde toți o fac pe grozavul și fățărnicia este un trend. Cum rămâne cu celelalte valori? De ce să fim pur materiali dacă mai există și valori sufletești care conteză mult mai mult. Când aici, în suflet este pustiu, atunci nimic nu mai contează. Ce rost mai are să te lauzi cu acel automobil de lux sau acea nouă bijuterie dacă îți este inima frântă și sufletul deșart? Nu ești nimic mai mult decât un schelet împopoțănat în lux. Fericirea vine dinăuntru, căci sufletul este matricea din care se hrănesc sentimentele și trăirile noastre. Omul nu necesită multe pentru a se simți împlinit - o minte limpede, un suflet blajin și o credință. Prin credință nu apelez numaidecât la o religie, credința o văd ca pe o nădejde, o speranță în ziua de mâine, un crez în ceea că totul se va schimba sprebine, că nu este atât de rău precum pare. Asta este esența echilibrului sufletesc, iar când găsești acea undă potrivită ție, lucrurile se schimbă spre bine.
Sinceră să fiu, deseori mă simt și eu geloasă pe cei care au accesorii mai trendy sau o figură mai frumoasă. Noi toți avem o astfel de slăbiciune, recunosc. Dar dacă am lăsa frâu liber tuturor slăbiciunilor noastre, nu am mai avea ocazia să savurăm clipele frumoase ale vieții. Am învățat să admir și să fiu fericită pentru binele altuia. Asta datorită faptului că îmi dau seama pe cât de norocoasă sunt, fiindcă am reușit să-mi depășesc limitele și temerile interioare prin care am luptat ani în șir.
Nu te lăsa.