STORY

II

Nu îmi este frică de moarte, dar îmi este frică de durere, mi-e frică de singurătatea rece și de suferință.
Nu-mi este frică de Dumnezeu, ci-mi este frică de slăbiciunile care mă cuprind adesea. Ce este frica? Frica nu e decât o slăbiciune a firii noastre.
Dar ce este iubirea? Fericirea? Ura? Deseori ne este frică să iubim. Ne este frică să fim fericiți pentru binele altora. Și ura este le fel ca frica. Este la fel de puternică și toxică. Căci poți urî pe cineva din tot sufletul, după ce ai iubit, la fel, din suflet. Au fost clipe de fericire, însă fericirea nu este nici ea veșnică. Se ascunde în lucrurile mărunte și, chiar, temporare.
Nimeni nu-ți poate lua fericirea - ce al tău, rămâne, iar ceea ce nu-ți aparține, va pleca. Fericirea este o alegere. Tu o alegi sau ea te alege pe tine. Dar de ce continuăm să căutăm fericirea în lucruri sau în oameni? De ce să nu căutăm fericirea în noi înșine? Pentru a putea iubi și a fi cu adevărat fericit, trebuie, mai întâi să te iubești pe tine, să te respecți, să-ți acorzi clipe de răsfăț, să fii mândru de cine ești. Tu ești unic pentru sine, pentru că tu ești singura ființă ce aparține trupului tău. Alții mereu vor exista și-ți vor apărea în cale necontenit. Nimeni nu știe unde te vor îndruma potecile vieții, cert este faptul că totul începe de la sine - un zâmbet, o vorbă frumoasă, o privire șmecheră și vei obesrva cum totul în jur se va schimba spre bine.
Cine sunt eu? Și cine ești tu? Eu sunt mai mult decât alții își pot închipui. O viață devine neprețuită încă din momentul când a fost făurită. Creată cu multă căldură, grijă, dragoste și tot ce poate fi mai pur și mai scump în lumea asta. O flacără de taină a înzestrat-o cu suflet, iar un maestru i-a dat înțelepciune.
Deseori mă simt inutilă. Ca un obiect prăfuit de nici un folos, uitat pe un raft din dulapul sufrageriei. Mă urăsc pentru faptul că mi-am permis să ajung la o așa stare. Sunt un monstru. Arăt oribil, nu sunt în formă. Mă închid în camera mea să ascult muzică. Vreau o ciocolată... Și niște pița. Am o presimțire că azi va dura la infinit. Dar va trece și ziua asta, la fel cum trec toate zilele urâte.
Am chef de un duș fierbinte și relaxant. Simt căldura, sunetul apei, mirosul de șampon, atât de îmbietor. Din nou evadez din realitate, savurez acest moment ca pe o clipă de liniște și pace. Totul ce a fos rău a plecat împreună cu micile râulețe de apă ce se scurg pe pielea mea. E ceață, oglinda aburită, mi-e somn. Aș da orice să ajung cât mai repede în pat.