Park Jimin, un simplu băiat de 26 de ani din Busan a întrat în urma cu 7 ani într o trupa de K-pop numita "Bangtan Boys" sau cunoscuta ca și "BTS". Povestea lui de dragoste începe atunci când este în turneul din Europa și întâlnește o fata de care...
"cine e asta?",ma intreaba jimin incet uitandu-se la el.
"Alex,iesi afara!",striga Alexandra la el, dar el o ignora.
"Cynthia",vine si ma saruta.M-am tras dupa ce ne-am sarutat doua secunde,si Jimin nu mai era in camera.
"De ce ai venit?"il intreb dandu-i o palma."lasa-ma in pace odata!"
"nu te voi lasa niciodata,si cu siguranta nu te voi lasa cu asiaticu' asta urat.Esti a mea"
"nu voi fi niciodata a ta.Te urasc.Lasa-ma in pace,si nu cumva sa mai indraznesti sa mai vorbesti cu mine,sau sa te uiti la mine.Esti mort pentru mine,si si eu trebuie sa o fiu pentru tine",i-am zis si dupa l-am scos din casa.toti stateau cu gura cascata.
Eu m-am lasat incet pe jos sprijinandu-ma de usa.Ale a venit si m-a imbratisat.M-am tras,m-am ridicat si m-am uitat dupa Jimin.Nu era in sufragerie.
"unde e?",ii intreb.Nu primeam nici un raspuns,toti se uitau in jos.
"UNDE E", insist eu.Din nou nici un răspuns.
Mi-am luat adidasii si am iesit din casa.Am inceput sa fug.Mi-am luat telefonul si am inceput sa-l sun pe Jimin,dar mi-a respins apelul.M-am oprit pe o banca, nu mai aveam aer de la alergat si plans.
mi-am ridicat privirea, si uite-l.i.-am vazut corpul mergand in partea opusa de mine, cu o gluga pe cap si cu capul lasat in jos. Am inceput sa alerg spre el.Il strigam in continuu, dar nici o reactie.Am ajuns la el si l-am tras de mana.Amandoi aveam lacrimi in ochi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Vreau sa-i sterg lacrima,dar ma respinge.
"te rog,lasa-ma sa-ti explic.E fostul meu,nu-l mai iubesc",ii spun in timp ce el imi intoarce spatele.
"JIMIN!",tip la el.
"cat tupeu ai,dupa ce te pupi cu altul de față cu mine,mai si strigi la mine."
"Cum ai putea crede ca l-as saruta,el m-a sarutat.El mi-a zis ca sunt a lui.El mi-a zis ca n-am ce cauta cu tine, un asiatic. eu l-am refuzat, eu i-am dat o palma si l-am dat afara din casa.Nu-l vreau."
"pacat,ar trebui sa il vrei,eu sunt doar un asiatic idiot care se indragosteste de o copila.",imi spune scotandu-si castile pe care le baga dupa aceea in urechi.Si eu eram incapatanata?
***
Stateam pe o banca,cu telefonul in mana,muzica in casti si lacrimi in ochi in timp ce ma gandeam la Jimin si la toate chestiile pe care le-am avut cu el in timpul asta scurt.
Ma suna cineva.Era Ale.
"ce vrei?", o intreb incercand sa nu par foarte trista.
"hai acasa,te rog."
ii inchid si am mers inapoi acasa.i-am evitat pe toti care mancau.Jimin nu era acasa.
"nu ai venit cu Jimin?",ma intreaba Tae.
"ma vezi cumva cu el?", ii raspund sec si plec in camera mea.Auzisem cum isi faceau griji pentru Jimin,care nu raspundea la telefon.Il sunau in continuu pe rand,dar el evita sa raspunda la apelurile acestora.Am inceput sa ma ingrijorez.
"nu va raspunde?", ii intreb iesind incet din camera.toti mi-au dat din cap in semn de nu si am inceput sa ma ingrijorez si mai tare. Din cauza mea se intamplau toate astea.
Mi-am luat telefonul si i-am scris un mesaj.
"Jimin,cand vezi asta,intoarce-te acasa,ne ingrijoram.Te rog Jimin,stiu ca ma urasti ,si ca nu vrei sa mai auzi de mine,dar te rog,toti vrem sa te vedem aici"
i-am trimis mesajul si dupa doua minute suna interfonul.
Era Jimin.M-am simtit mai bine.Cand a intrat in casa am alergat spre el si l-am imbratisat.el a stat nemiscat.M-am uitat la el,dar el a evitat contactul vizual.A mers in camera,si-a luat ghiozdanul si a plecat iar.
baietii au strigat dupa el.Mergea la hotel.M-am pus in pat plangand.
***
Telefonul meu suna in continuu.M-am ridicat si am vazut ca era ora 3 dimineata.Ma suna Joon.
"A disparut Jimin.",imi zice.
i-am inchis.Mi-am luat geaca groasa si am iesit incet din casa,ca sa nu o trezesc pe Ale.Am inceput sa-l caut de nebuna.Baia Mare era mare,putea fi oriunde.
M-am gandit la locurile lui preferate in care ii place sa mearga.mi-am adus aminte de locul de care-mi spusese recent si mi-am amintit ca atunci cand trebuie sa se gandeasca la ceva,ii place sa mearga intr-un parc si sa se uite la cer.Mi-am amintit de un parc de care a zis ca e impresionat si in care ar vrea sa-si petreaca timpul.Am alergat repede spre acel parc,care nu era foarte departe.
Era intuneric,imi era frica,umblau multi oameni, nu foarte de treaba, sa zic asa la ora asta. Mai aveam puțin pana in parc,dar cineva necunoscut ma prinde de mana si ma ia pe sus.nu puteam sa-mi dau seama cine era, pentru ca ma tinea cu piciorele in fata, si tot ce veeam eu era spatele. M-am zbatut in bratele acestuia, dar degeaba.
Cam atat si cu acest capitol.Daca v-a placut nu uitati sa-l votati.ne vedem maine cu un nou capitol.Kisses.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
