Perspectiva Cynthiei
Am inceput sa o sun.nu-mi raspundea. Am insistat. imi raspunde.
"De ce nu-mi raspunzi, imi fac griji", zic deodata ce-mi raspunde la telefon.
"Buna, Cynthia, sunt mama ei, Alexandra e in spital, a lesinat cand a vrut sa intre in curtea scolii.",imi spune aceasta.
"vin imediat si eu", ii răspund.
Am incheiat apelul si am fugit sa-mi iau ghiozdanul. Mi-am luat un taxi si am pornit spre spital.Ajunsa la spital, am intrat in camera unde statea Tae langa ea, Ale dormea.
"hei.", ii spun si ma asez langa ea.
"Buna.", imi spune Tae zambindu-mi.
"de cand esti aici?", il intreb uitandu-ma la Ale.
"de ceva vreme"
Se deschide usa. Era mama ei. M-am ridicat si am imbratisat-o. cu anii, imi devenise ca o a doua mama. Mereu când trebuiau ai mei sa plece cu afacerile, stăteam la ei acasa. Cam asa mi-a ajuns si Ale o sora.Mama ei era super chill, adica si cand i-a zis Ale de Tae si ca sunt impreuna, ea s-a bucurat. Mereu cand lua o nota proasta, ea intelegea. Si mama era asa, doar ca mama ei era, nu stiu, se punea in locul Alexandrei daca era cazul.
"o sa fie bine", imi spune aceasta dandu-mi un pupic pe frunte.
"sper.", ii raspund.***
a trecut o ora. Stateam langa ea si mi-a parut rau ca nu am vrut sa mai vorbesc cu ea pentru ca ea imi povestea doar despre ea si Tae."Cynthia.", imi spune Ale zambindu-mi cu ochii inchisi.
Am luat-o in brate si i-am spus ca o iubesc.am chemat o asistenta, care a zis ca daca pana maine totul e bine, maine seara poate merge acasa.*bataie la usa*
Au intrat băieții.. Tae cu un buchet de flori, dupa el au venit jungkook si Jin, Jimin si Joon, Yoongi si Hoseok.
L-am vazut pe Jimin si ne-am zambit unul altuia.
M-am ridicat ca sa se puna Tae langa ea. Toti au inconjurat patul Alexandrei.
M-am retras incet. Am iesit din camera si am vrut sa plec.
"Cynthia", ma striga.
Ma întorc si il zaresc pe Jimin.Se apropie de mine cu pasi repezi."hei.", il salut evitand contactul vizual.
"de ce nu te uiti la mine?", ma intreaba ridicandu-mi fața cu mâna lui.
"hei.", ma saluta."pleci asa fara sa ne saluti?"
"n-am vrut sa va deranjez"
"nu ne deranjai, ne bucuram, n-am mai auzit de cateva zile nimic de la tine"
"liceul..", incerc sa-i explic.
"mda, inteleg", imi raspunde dandu-si mâna prin parul lui.Am stat cateva momente in tăcere, auzeam doar asistentele cum vorbeau la telefon.
"eu trebuie sa plec", ii spun.
"deja?", ma intreaba.
"uhm, da", ii raspund.
"ok. Dar te pot intreba ceva?"
"da.", ii răspund curioasa.
"vrei sa iesim maine dupa ce iesi de la liceu la o cafea?", ma intreaba.
"da.",ii raspund zambindu-i.
Ne-am salutat si am plecat.Pe drum spre casa, nu stiam de ce i-am acceptat invitatia, adica voiam sa-l uit.
Am ajuns acasa, ma pun in pat fiind foarte obosita, desi era ora 4.
Dintr-o data imi suna telefonul.Am primit un mesaj.Cam atat si cu acest capitol. Daca v-a placut nu ezitati sa-l votati, m-ar ajuta enorm. Kisses❤️
CITEȘTI
I think I'm in Love- Park Jimin
FanfictionPark Jimin, un simplu băiat de 26 de ani din Busan a întrat în urma cu 7 ani într o trupa de K-pop numita "Bangtan Boys" sau cunoscuta ca și "BTS". Povestea lui de dragoste începe atunci când este în turneul din Europa și întâlnește o fata de care...