The moment

Chapter 2

     Încercam să o calmez pe Ivy care era devastată. Stătea cu capul in poala mea și încerca sa își ascundă hohotele de plâns.Părul acesteia este in contrast cu obrajii și nasul roșu căpătati de la atâta plâns, o mică "junglă" in parul ei și pijamalele erau cireașa de pe tort, cu o inima rupta in doua. Cred că îți bați joc de mine, drace. Parca a prevăzut că asta o să se întâmple....
  Deși știam că are nevoie de puțin timp singură, nu o puteam lăsa așa.
     Imi pare rău că a crezut orbește in Aaron, dar e o lecție de viața și pentru ea. Trebuie să învețe să fie puternica și să nu mai accepte să fie călcată in picioare.

     - Calmează-te frumoaso, nu e pierderea ta ci a lui, incerca Oscar sa o calmeze.

    -L-am ... l-am pierdut!
Noi lacrimi își făceau loc pe fața acesteia, zici că era una din serile in care urmarea Titanic... Nașpa seri...

     - Nu poți pierde ceva ce nu ai avut niciodată... el te-a avut pe tine, dar tu nu l-ai avut spun pierdută printre propriile gânduri.
Trebuie să le spun! Trebuie să le spun; îmi repet in gând de zeci chiar sute de ori.

- Poate nu am fost destul de buna sau ... sau...

    Rămâne cu propoziții in vânt deoarece palma
mea face contact cu obrazul ei ud de miile de lacrimi.

     Oscar vine și o trage de lângă mine, uitându-se cu niște expresii uimite și îngrozite.
-Ce dracu Yana, fix de asta mai avea nevoie, sa o bagi in spital ! striga el, însă Ivy era mută de uimire.

   -Niciodată sa nu te mai jignești roșcato... meriți tot ce este mai bun și nu trebuie sa te târăști pentru un băiat! Și încetează cu plânsul asta prostesc, te credeam mai puternica. Nu mă face sa îmi schimb părerea!

    -Trebuie să vă mărturisesc ceva... dar chiar nu știu cum...
    -Doar spune-o, sigur mai rău decât situația in care suntem nu va fi.

    -Ei bine... eu și Ryan ne-am sărutat; spun cât de repede pot.
    -Ce-ai făcut?! exclama la unison
In acel moment roșcata îmi sare la gât imbrațișându-mă, din câte se pare este destul de fericita pentru mine însă Oscar... Oscar îmi arunca săgeți prin privirile lui acide.

   -Oh Yanna, sunt așa bucuroasă pentru tine,      trebuie să ne povestești tot! Nu-i așa Oscar ?

    -Cât de incompetenta poți fi ? Cum poți să cazi din nou in asemenea plasă... cum ? Credeam că te-ai maturizat, dar se pare că m-am înșelat, zbiară fără pic de milă la mine.
Calm Yanna, calm; încerc să mă calmez că altfel sigur voi face ceva de neiertat.

    -Taci! Doar taci dracu odată! Habar nu ai ce s-a întâmplat! A fost o greaseala pe care mi-o asum, plus... Ryan nu era prea treaz așa că sigur nu-și v-a aminti. Deci calmează-te. A fost o greșeală de moment care nu se va mai repeta; îl asigur.

    -A mai văzut cineva asta ?

    -Nu... nu m-a văzut nimeni; mint cu nerușinare. Chiar nu aș mai rezista cu alte critici din partea lui . Dar știi ceva Oscar, e viața mea, e viața mea la naiba și chiar vreau sa mi-o trăiesc, nu trebuie să-mi ceri tocmai tu explicații. A fost un amărât de sărut, nu mi-am tras-o cu el, la dracu!

   -Tocmai eu?! Fii atenta la mine, suntem împreuna in rahatul ăsta și o știi bine!

   -Vorbește cel care nu are tupeu să își asume propriile sentimente și să ii spună fetei visurilor lui că o iubește.

   -Taci Yanna!
   -Fă-mă !

Deja sătulă de aceasta situație plec trântind usa in urma mea urmând sa mă plimb in locul care mă liniștești mereu. Pădurea.