Save Me II

1

Mă trezesc tuşind din somn şi realizez că e târziu. Privesc în jur, pereți albi, pat alb, doar întunericul de afară contravine regulii, până şi hainele mele sunt albe. Frumosul meu păr roşcat a fost distrus, ajungând pe jumătate gri spre blond aşa că am decis să îl vopsesc, e o mare argintie acum.
-Cât mă mai țineți închisă aici, băieți?spun plictisită.
-Până o să înveți că sângele e hrana, nu persoana de la care provine, deschise Jimin uşa.
Am strâns materialul în pumni în timp ce simțeam adrenalina cum stă să erupă din corpul meu. Pupilele mi s-au dilatat în momentul în care l-am văzut, era prima dată după transformare când îl vedeam. Îl iubeam aşa de mult, dar cu fiecare secundă simțeam ura aceea cum mă macină pe interior precum o boală. Mi-am ridicat genunchii la piept în timp ce i-am şoptit numele şi îmi abțineam lacrimile. Îmi doream să fug în brațele lui, să îl ştiu lângă mine, să îi simt buzele pe fruntea mea, să fiu protejată, dar, în acelaşi timp, acel blestem mă făcea să îmi doresc moartea lui în cele mai cumplite feluri. Nu îmi mai pot abține lacrimile aşa că încep să le şterg, Jimin îmi puse mâna pe umăr și mă privi blând.
-Natasha lucrează la o soluție, e o vrajă complicată.
-Unde mă țineți? îmi strâng mâna în jurul încheieturii sale.
Se așeză lângă mine și îmi mângâie obrazul, privindu-mă trist, apoi se aplecă și depuse un sărut pe buzele mele. De parcă focul m-ar fi măcinat pe interior, inima începu să îmi bată și să mă înțepețe. Strâng materialul bluzei între degete și simt lacrimile căzând, apoi îi sar în brațe și îl strâng cu putere. Îmi mângâie părul, strângându-mă la pieptul lui, apoi cineva îl trage de lângă mine, fața lui JungKook se ivește de după corpul lui Jimin și mă privește trist.
-De asta am și adus-o aici, din cauza ta e instabilă, încetează, îl privește nervos pe Jimin.
-Frațioare, nu am lăsat până acum blestemul să mă domine, îl pot ține sub control. Acțiunile de până acum au fost ale mele, nu pot controla ceea ce am devenit.
Mâna îmi alunecă de pe umărul lui, apoi mă întorc înapoi pe pat, iau mp3-ul şi pornesc muzica. Las un suspin să se audă în timp ce îmi ascund fața în perne, mai apoi, deoarce lacrimile pândeau din nou. Uşa s-a închis şi am rămas din nou singură în acea cameră goală, pe noptiera de lângă pat era un pahar cu sânge, am luat o singură gură cât să pot rezista până la următoarea doză. Mi se aducea hrană la 12 ore, dar tot încercam să îmi împart dozele să nu mă înfometez. De când ajunsesem aici am încercat să scap, dar era în zadar, erau protecții magice puse în jurul camerei. Am luat o altă gură din pahar şi m-am întins pe pat, rotind inelul de pe lănțisor şi gândindu-mă la NamJoon.
-Neaşteptat să mă contactezi.
-Voiam să ştiu cum merge, simt că cedez psihic în camera asta, mai ales că sunt singură.
-Nu o să mai dureze foarte mult, Natasha a găsit fisura din blestem şi acum lucrează la vraja ce o sa-l rupă. Cum de eşti singură?
-A fost Jimin mai devreme aici, nu a stat mult, cât să vadă cum sunt şi să îmi lase doza de care am nevoie.
-Ştii că e periculos pentru el să te vadă...
-NamJoon, mai mult mă afectează pe mine prezența lui, ura aceea mă macină din interior, o pot controla, dar ceea ce simt eu pentru el e mult mai...
-Ura aceea din sentimentele tale se hrăneşte, să stea departe de tine până când blestemul e ridicat altfel riscă să te piardă, Nali.
-A fost şi Kook aici, încă e supărat, nu doar pe el, e şi pe mine...
-Aproape ai murit din cauza alegerii tale, o să dureze până o să te ierte. Verişoara ta a venit, Hoseok o ajută cu drumurile prin oraş pentru facultate.
-Turneul vostru?
-A fost amânat pentru luna aprilie din cauza vremii instabile. Natasha a contribuit ca noi să te putem supraveghea şi a te pune pe picioare.
-Cât de greu e să te acomodezi cu viața asta?
-Nali, nu trebuie să îți faci probleme, îți suntem alături orice s-ar întâmpla.
-Măi, măi, uite cine a suptaviețuit după acel atac, apare Rosé de pe o uşă roz.
-Ce cauți tu aici?o privi NamJoon în timp ce mă ținea.
-Eram curioasă de cele întâmplate din moment ce iubitul şi fratele ei au dispărut subit. Tu eşti cel care ar deține cele mai multe informații din moment ce eşti lider, ridică din sprâncene.
-Nali, noi terminăm discuția aici, mă ocup eu de ea.
-Cum ai putea? Sunt o vrăjitoare, îți pot prăji chiar mintea, chicoti.
-Vezi să nu te fac eu cenuşă, mârâi la ea.
-Nu cunoşti nimic în ale vrăjitoriei, nu mă face să râd.
-Târfă neno...
-Nali, du-te acum, mă privi NamJoon serios.
Aş fi vrut sa o linşez pe acea creatură, dar era mai bine să ascult de NamJoon. Imediat ce am ieşit din mintea lui NamJoon, Kook intră şi mă luă de mână, trăgându-mă spre ieşire.
-Haide, Rosé a reuşit să te gasească, trebuie să mergem în altă parte până rezolvăm situația altfel lucrurile se vor înrăutăți.
L-am urmat în linişte spre o parcare subterană, ne-am urcat în spate şi mi-a dat o eşarfă. N-am mai ridicat privirea spre volan, era evident cine conducea, mi-am aşezat esarfa la ochi şi mi-am sprijinit capul de marginea geamului. Oftez, eram deja obosită de toată situația în sine şi abia aşteptam să trecem peste tampenia asta de blestem.
-Nu avem mult de mers până la aeroport, totul e bine.
În ultimul timp am tot fost plimbată, camra aceea insuportabil de albă acoperind cea mai lungă şedere. Au încercat să mă țină şi în oraşe mari, să mă învețe să mă hrănesc fără să rănesc oameni, dar nu au reuşit. Coşmarurile mele au revenit, mai violente si mult mai reale, JungKook mă ținea de multe ori trează, dar nu pot sa nu mă odihnesc. M-au închis din cauza violenței viselor, dacă lăsau obiecte ascuțite ajungeam să mă înjunghii singură.
-Am ajuns, zise Jimin.
-Să mergem, Kook deja era pe partea mea, deschizând uşa.
Mă luă în brațe, mişcându-se rapid spre avionul pornit. Am plecat imediat, nu ştiam destinația. Am încercat să intru iar in mintea lui NamJoon, de data asta era cu altcineva. O tipă cu par negru şi breton verde si roz, machiată în stil goth, cu un tricou negru Jeffree Star, blugi army, cizme cu platformă, înalte până la coapsă şi o geacă army cu trandafiri peste tricou. Cei doi m-au privit curioşi.
-Nali, la fix, zise tipa. Eu sunt Natasha, voiam să vorbesc cu tine.
-Şi eu cu voi, Rosé a găsit ascunzătoarea, suntem în mişcare.
-Îl anunț acum pe Kook să veniți aici, totul e gata, vraja trebuie doar facută şi totul o să revină la normal.
-Dacă îmi dă mâna îi pot aduce pe toți aici în câteva minute, îi pot teleporta.
-Atunci să-i dăm drumul, dacă adorm în avion o să fie probleme mari.
-Coşmarurile?întrebă NamJoon.
-Da, sunt mult mai violente acum, era să mă înjunghii acum ceva timp.
-Dă-mi mâna, vă pot aduce mai rapid aici, dar trebuie să trecem împreună.
Am luat-o de mână, apoi am simțit că nu e Natasha, era Rosé, m-am încruntat şi am fugit spre uşă. M-am uitat înapoi când am ajuns, Rosé m-a înjunghiat foarte aproape de unde se afla inima în mod normal, îmlingându-mă. O, nu! Asta nu era a bună.
-NamJoon, ştiu că mă auzi, ajută-mă să te găsesc, avem o urgență!
O mulțime de săgeți colorate au apărut în jurul meu ghidându-mă spre un loc ce părea complet gol, apoi am văzut un scaun, NamJoon fiind legat de el. Am alergat până acolo şi l-am dezlegat, mi-a scos fierul înfipt de Rosé şi mi-am dat jacheta lui.
-Ce s-a întâmplat?mă privi confuz.
-Să spunem doar că şarpele şi-a cam atins scopul.
-Nu-mi amintesc nimic din ce s-a întâmplat după ce ai plecat.
-Rosé ți-a scotocit prin minte, acum e în corpul meu real, făcând cine ştie ce, iar eu sunt complet blocată aici, nu pot deschide uşa spre mintea mea.
-Îi anunț acum pe băieți, îmi dai mai târzii detaliile. Trebuie doar să o prindem pe Rosé înainte să fugă cu corpul tău.
Nu apucase să îşi termine fraza că m-am trezit pe podea, în mijlocul camerei mele din Seul. Uşa era incuiata pe exterior, iar cea de la intrare se deschidea pe baza de card sau cod. Jimin, eşti un erou în secunda asta pentru că m-ai făcut să memorez codul, dar uşa de la cameră cum o deschid?