Save Me II

6

Am mers direct la masa unde erau întinse poțiunile, m-am uitat din nou peste ingrediente, dar nu ştiam care era cea bună.
-Niciuna nu e testată, nu ştiu care din ele o să funcționeze.
-O să te ajut să le testezi, îmi vreau puterile înapoi, zise Kol.
-Câte una, altfel nu o să aflăm care funcționează, îi întind una cu etichetă roşie.
Kol a dat pe gât conținutul în timp ce mă uitam peste ce conține în cazul în care funcționa să ştiu ce am de făcut. Am aşteptat câteva minute să îşi facă efectul şi i-am întins o lumânare , încercă să o aprindă, dar se stinse la câteva secunde. A încercat din nou, dar nimic. I-am întins una albastră ce avea două din ingrediente identice cu prima, de data aceasta luminarea arse pentru mai mult timp. Am încercat o a treia, de data asta niciun rezultat. În descursul serii am încercat zece poțiuni, venind cu o unsprăzecea la final ce conținea o combinație între ceea ce conțineau celelalte.
-E instabilă, cred că e ceva ce lipseşte din ea, zise Freya.
-Rădăcină de cocos, e singurul lucru de pe listă pe care nu l-am adăugat încă.
Imediat ce am adăugat rădacina, fum mov ieşi în rotocoale. Kol a luat sticluța, a agitat-o şi a dat-o pe gât. Toți aşteptam în tăcere în timp ce vedeam cum Kol aprinde lumânarea. Secundele treceau şi corpul îmi zbârnâia din cauza agitației, nu s-a stins.
-Ai reuşit!Jimin veni şi mă strânse în brațe, sărutându-mi fruntea.
-Acum tot ce mai rămâne de făcut sunt încă două doze pentru mine şi Elijah.
Am pocnit din degete, ingredientele se amestecau singure, poțiunea cea nouă fiind gata în câteva secunde. Le-am întins sticluțele şi m-am întors la masă, strângând tot dintr-o bătaie din palme.
-Cred că eu şi Jimin ar trebui să ne întoarcem în oraşul nostru din moment ce totul s-a terminat.
-Nu chiar totul, noi avem puteri, dar nu ştim să le utilizăm, zise Elijah.
-Cu asta vă pot ajuta eu, zise Freya.
-Avem o bibliotecă plină cu cărți de vrăji, frate, nu cred că e aşa de greu să le memeorezi, spuse Kol.
-Kol, nici măcar eu nu ştiu totul despre magie deşi m-ai învățat multe.
-Nali, în fiecare zi la ora 10 dimineața, ora din Seul, vii aici și doar mã strigi, o sã ai parte de ore de magie. Pe weekend Hope o sã ni se alãture...
-Nu putem pleca imediat, nu stiu exact cat de mari sunt puterile mele in momentul de față așa că prefer să nu risc.
Nathasa si NamJoon intră pe ușă, ne privesc preț de cateva secunde, apoi vin spre mine. NamJoon îmi întinde un colier cu o piatră albastră cu model alb.
-Îmi pare rău pentru mai devreme, tu ai făcut totul pentru a proteja persoanele din jurul tău, am fost egoist, n-am vrut să îmi pierd una din cele mai bune prietene.
-E în regulă, probabil aș fi reacționat la fel. Pentru ce e colierul?
-Pentru vrăjitoare, lapis lazuli este o piatră folosită pentru a menține stabilitatea puterilor.
-Mulțumesc, îl îmbrățișez. Asta e pentru tine, îi întind o sticluță în care se afla poțiunea ce îi putea reda puterile.
-Ai reușit, se pare că influența lui Kol a fost bună.
-Ai putea să mai faci una?mă întrebă Kol.
-Pentru Davina? Sigur.
-Davina trăiește?ridică Klaus o sprânceană.
-Klaus, Davina o să trăiască liniștită alături de Kol, da?mă întorc sfidătoare la el.
Se apropie de mine și se aplecă să îmi șoptească:
-Prea bine, dar ajutorul de care ai nevoie la prima transformare în lup nu îl vei primi, zâmbi batjocoritor.
-Nu mă așteptam la ajutor, Klaus, nici la milă. Am auzit suficiente lucruri despre tine încât să nu îmi fac speranțe.
-Ai auzit de tatăl meu?zise Hope.
-Da, dar nu am să spun ce anume, nu intervin în discuții de familie. Ah, Hope? Ai grijă la școală, un băiat se va învârti în jurul tău, nu are intenții bune.
-De unde știi?
-Mitul cu globul de cristal e doar atât, poți vedea ceea ce se întâmplă în fața ochilor dacă ești înzestrat sau ți se dăruiește puterea.
-Ce anume ți-a mai dăruit...?privi Natasha spre mine.
-Nu am descoperit încă tot ce pot face... Hayley, cere un inel de zi, o să ai nevoie, privesc compătimitor.
-Pentru ce anume?se încruntă.
-Din păcate nu pot interfera cu informații privind viitorul în care nu sunt implicata în mod direct.
-Nu poți interveni în niciun fel?
Stau puțin pe gânduri și privesc de la Jimin la Hope. Jimin mi-a strâns mâna și a oftat, apoi a chicotit.
-Nu e o idee proastă, iubito, aici nu suntem așa de expuși ca și în Coreea, mă strânse de mână.
-Știi deja că asta schimbă multe, privesc serioasă spre el. Trebuie să avem multă grijă în contexrul ăsta.
-Uite, în momentul actual noi nu avem cum să ne întoarcem în Coreea, avem nevoie de un loc în care să stăm departe de ochii lumii, îmi puse mâna pe umăr.
-Nali, noi ne-am retras, zise NamJoon din spatele lui.
-Fie, dar nu ne implicăm mai mult decât e cazul, privesc spre Jimin și îl las să vadă ceea ce eu am văzut.
-În cazul ăsta să mergem spre școală, o să îl informez pe doctorul Saltzman pe drum, zise Hope.
-Înainte de asta am un avertisment pentru tatăl tău, niște cunștințe vechi îi dau târcoale.
-Ce vrei să spui cu asta?privi intrigat.
-O să afli, nu pot să spun detalii pentru că ar altera curgerea timpului. Hope o să fie în siguranță, dar trebuie să ai mare grijă de Hayley, fa-i rost de un inel de zi sau o brățară ori un colier dacă vrei să o mai vadă pe Hope.
Tăcerea se așternu în cameră, apoi Klaus veni cu viteză spre mine și mă ridică de la pământ. Avea colții scoși și mustea de ură.
-Ameninți cumva un membru al familiei mele?
-Te avertizez în privința siguranței ei. Orice fel de amenințare primită de la ea atunci când voi erați în transă nu mai înseamnă nimic pentru mine. Îți ajut familia acum și o fac pe gratis, puteam să nici nu pomenesc de ceea ce i se poate întâmpla și să o las să moară, zic calmă știind că mi-a pătruns în gânduri.
M-a lăsat jos și a plecat din grădina interioară, trântind ușa mare de la intrare în urma sa.
-Nick e o fire foarte vulcanică, trebuia să îmi spui detalii în privat și aș fi discutat eu cu el, zise Freya.
-Discuția ar fi decurs în același mod. Când se apropie timpul o să îți trimit exact vraja și ora exactă la care să o faci.
-Pentru ce anume e vraja?miji ochii.
-O protecție împotriva a ceea ce o să urmeze.
-Cât de gravă o să fie situația?se uită Hayley la mine.
-Tot ce pot spune este că trebuie să stai cât mai departe de acest loc, Freya o să aibă grijă de Hope până trece primejdia ce te paște.
-E fiica mea nu pot să...
-Dacă îți dorești să o mai vezi o să asculți de ceea ce ți-am spus, în campusul școlii e protejată.
-Mamă, te rog, ascultă de ea, nu minte.
-Hope, nu poți avea încredere în cineva care a făcut un pact cu Diavolul.
-În primul rând am făcut asta pentru siguranța tuturor, dacă tu preferi să ignori avertismentul meu este problema ta, Hope este în siguranță la școala Salvatore.
-Haide, va duc eu acolo, vreau să vizitez pe cineva in Mystic Falls, zise Rebekah.
-Hope, tu cu cine ai venit de la școala până aici?
-Cu un coleg, se întâlnește cu sora lui în oraș, zâmbi ușor nervos.
-Îmi poți spune numele? Vreau să fiu sigură că nu fac ceva rău persoanei nepotrivite, oftez.
-Roman, zise cu ezitare.
-NamJoon, îți sună cunoscut numele?
-Am dat de el în Europa acum câțiva ani, era implicat în exterminarea vârcolacilor.
-Cumva acesta este? L-am găsit dând târcoale ca un șobolan, îl trânti Klaus pe podea.
-Quid est veritas. Acum că nu poți să minți, spune de ce îi dai târcoale lui Hope, îl ridic de guler.
-Tatăl ei este cel care mi-a omorât tatăl și restul satului în care trăiam, mama vrea răzbunare.
-Din fericire tu ești cea mai mică problemă în momentul de față. Spune-mi numele mamei tale.
-Greta Sienna, zise fără tragere de inimă.
-Ai numele, noi plecăm acum, asta e tot ce pot afla pentru voi, vă descurcați de aici.
Rebekah porni spre ieșire, urmată de Hope, apoi de noi. Am urcat în spate, între Jimin și NamJoon, Hope era în față, lângă Rebekah.
-Haneul e și ea la Școala Salvatore?
-Da, e de ceva timp acolo, cam de când ești tu în America.
-NamJoon, crezi că o să fim priviți din moment ce noi am devenit așa și nu suntem născuți în acest fel cum e Hope?