Save Me II

3

A/N Am tendinta sa ma inspir din serialele la care ma uit, cum recent ma uit la The Originals( nu ma judecati , are legătură cu Legacies si incerc sa fac o legatura) asa ca o sa vedeti multe idei, nume si probabil evenimente din serial
Au trecut 300 de ani de când blestemul a fost ridicat, 200 de când eu şi Jimin nu ne-am văzut. Prima decadă a fost ca de vis, până ce ororile s-au revărsat asupra nostră una după alta...
-Nali, e timpul să plecăm, zise Kol din uşă.
-Nu şi de data asta, Kol, o să îl las să mă găsească.
-Credeam că...
-Nu, e timpul să îl întâlnesc iar, ajunge cât am fugit, râd. Până şi eternitatea e scurtă, nu crezi?
-Aşa e, Nali, îl aud. A trecut ceva timp de când nu ne-am văzut, rămase serios.
-Spune, de ce mă tot cauți? Nu am fost clară?
-Problema nu e claritatea, NamJoon are nevoie de ajutorul tău.
-Kol, esti gata?îl ignor pe Jimin.
-Iar jocul ăsta? Nu te-ai săutrat?
-Am vorbit cu NamJoon, nu avea nici cea mai mică idee unde eşti, presupun că asta explică tot, îi întorc spatele.
-De ce mă urăşti atât de tare, Nali?
-Nu te urăsc, te scutesc de probleme, ai avea de suferit mai mult decât ai crede dacă ai rămâne lângă mine.
-Şi lângă un Original crezi că e mai sigur?
-Îți amintesc ceva, orice lucru vine cu un preț, Jimin, iar prețul pentru ridicarea unui blestem atrage altul.
-De ce nu mi-ai...
-Stai departe de mine atât cât poți, dragul meu soț, o să mă găseşti iar când blestemul meu se va sfârşi, îi zâmbesc.
-Despre ce blestem vorbeşti?!se răsti.
-Vezi tu, acele vrăjitoare au zis aşa când au dezlegat blestemul "La finele decadei pretul vei plăti, un mileniu de întuneric tu vei suferi, Originalii tu îi vei întâlni, unul câte unul. De reuşeşti să-i izbăveşti de pericolul ce-i paşte pedeapsa se va sfârşi, dacă nu întunericul te va mistui."
-De ce lupți singură?
-Nu e nimic cu care să mă poți ajuta, doar ți-aş aduce mai multă suferință.
-Fratele tău...
-Era să moară din cauza mea, din cauza blestemului, Jimin! Doar stai departe, îl iau pe Kol de braț şi plecăm.
Ne-am oprit doar când am ajuns la aeroport unde ne-a ieşit în cale o tipă blondă cu părul lung.
-Kol, cine e prietena ta? Nu cred că am avut plăcerea să o cunosc până acum.
-Jeong Nalina, iar tu cred că eşti Rebekah Mikaelson, încâmată să te cunosc, îi zâmbesc.
-Ai dreptate, dar de unde ştii atâtea? Fratele meu nu are o gură aşa mare până la urmă.
-Nu, nu are, dar ne-am mai întâlnit deşi tu nu îți poți aminti deoarece erai într-un vis frumos atunci, spun încet.
-Tu trebuie să fi cea care a ridicat blestemul...
-Spre norocul meu am scăpat în viață din mâinile lui Hayley.
-Kol, ce caută ea aici şi de ce eşti cu ea?
-Îți voi explica chiar eu, după ce urcăm în avion, momentan, soțul meu e încă pe urmele mele, ceea ce nu e bine.
-Credeam că a priceput mesajul destul de clar, ne grăbi Kol.
-Fiind creeatorul meu nu prea îi place să primească ordine de la mine, mai ales din cauza trecutului cu vrăjitoarele.
Kol a constrâns un pilot să ne ducă in New Orleans cu primul avion privat. Imediat ce ne-am aflat la înălțime m-am lăsat în scaun, scăpând de tensiune.
-Poți începe să vorbeşti.
-Bănuiesc că îți aminteşti profeția pe care Freya a oprit-o prin vraja aceea. Ceva mai periculos e aproape, mai întunecat decât ți-ai putea închipui.
-Iar rolul tău în asta este...?
-Fie vă salvez şi ridic blestemul şi ridic blestemul, fie sunt condamnarea voastră la moarte, iar acel întuneric mă va tortura în decursul mileniului viitor.
-Deci nu ai o alegere, excelent, mai multa dramă.
-Presupun că e aproape ironic, o decadă de fericire pentru un mileniu de întuneric.
-Dragă, am văzut în o mie de ani orori mai mari decât ceea ce trăieşti acum.
-Vrei să auzi povestea din spatele persoanei cu care vorbeşti? Poate o să te facă să înțelegi motivul pentru care lupt.
-E drum lung până în New Orleans, iar eu sunt la fel de curios precum e şi sora mea, zâmbi Kol. Aşa poate înțeleg şi obsesia soțului tău de a te urmări.
-Vedeți voi, am fost născută într-o familie de vrajitoare, una ce avea şi gena de vârcolac. N-am ştiut niciodată de acest lucru, nici de propriile mele puteri. Mama şi tatăl meu s-au despărțit acum mult timp, eram în custodia tatălui meu. El m-a abandonat într-o țară străină mie, pe un alt continent. Am trăit într-un orfelinat o bucată de timp, acolo am aflat de puterile mele de vrăjitoare. Un mic colier îmi oprea puterile, îl strângeam în mână sperând să mă ajute să scap de tortura copiilor.  Tot ceea ce făceam era să topesc cuțitele cu care voiau să mă taie, dar se topeau şi curgeau pe pielea mea. Mătuşa mea m-a salvat din acel chin, dar coşmarurile m-au bântuit până l-am întâlnit pe cel ce îmi este soț în prezent.
-Atunci, dragă, de ce nu este cu tine?
-El e cel vinavat pentru blestemul meu, dar nu pentru că asta vreau să cred, l-am iertat acum mult timp pentru asta. Vezi tu, cu mai multe secole în urmă a fost plănuită moartea mea. O vrăjitoare, Rosé de la Fleour, exilata din Franța şi refugiată în Coreea de Sud în sabatul Crostvelle.
-Sabatul conflictelor, i se potriveşte, aprobă Kol. Am cunoscut-o pe Rosé, pe când trăia în Franța, eu sunt motivul pentru care a fost alungată, pe atunci era ceva interzis să practici magia pentru a ajuta pe cineva din exeriorul sabatului.
-Presupun că de atunci a urât vampirii, iar în cadrul sabatului acesta ea l-a făcut pe Jimin să ucidă vrăjitoare nevinovate cu ajutorul unui farmec legat prin sângele ei. Când el şi-a dat seama era prea târziu, ea îl vânduse de la început precum el a vândut-o pe ea când a omorât-o. L-a blestemat ca persoana pe care o va iubi se va transforma în vampir din cauza lui, iar acea fată îl va urî tot restul vieții ei. Pentru un timp am fost fericiți, atât cât o fată ce nu ştia de ce e capabilă poate rezista lângă voi, vampirii. Când am schimbat totuşi sânge...
-Atunci s-a întâmplat, te-a omorât?
-În fața tuturor persoanelor mele dragi, fratele meu, verişoara mea, prieteni, în fața iubitului meu la câteva secunde după ce m-a cerut în căsătorie.
-Asta sună a ceva ce ar face şi Niklaus, fratele nostru, probabil ai auzit de el.
-Am luptat cu acea ură, dar se hrănea din cel mai pur sentiment pe care îl purtam, iubirea mea pentru soțul meu. Luni de zile fără să îl văd, trăind cu doze mici de sânge într-o cameră izolată magic de către o vrăjitoare ce lucra să ridice blestemul. Fratele meu m-a ținut pe linia de blutire, apoi Rosé s-a întors, a făcut schimb de corpuri cu mine, când mi-am recăpătat corpul, în acea inconştiență mi s-au arătat două spirite. Vrăjitoare ale sabatului ce nu îşi aveau pacea, au ridicat blestemul, dar ceea ce nu ştiam...
-E că au aruncat altul asupra ta.
-După o sută de ani în care am fost fericită am fost trezită la realitate abia după ce aproape am murit când încercam să îmi omor fratele.
-Am uitat cât de sadice puteau fi vrăjitoarele în acea perioadă. Dar ele de ce te-au ajutat cu blestemul inițial?
-Voiau să aibă pace, trebuia să ajute pe cineva care a făcut şi încă face parte din specia lor.
-Eşti vampir, cum e posibil să fi şi vrăjitoare?
-Sunt aşa datorită unei alte vrăjitoare, mi-a dat un amestec înainte să mor, mi-a salvat puterile.
-Sau te-a condamnat la o soartă mai rea decât ai crede, mă privi îngrijorată.
-Ce vrei să spui?
-Blestemul tău, cel în care ne salvezi sau ne aduci pieirea, mă atenționă Kol.
-Ai menționat ca ai un amestec de sânge rar întâlnit, vrăjitoare şi vârcolac.
-Asta e linia mamei mele de sânge, abia după ce a împlinit 30 de ani a declanşat blestemul involuntat. Tata, pentru că o ura, s-a transformat într-un vampir, până şi acum are oameni puşi să mă urmărească, oftez.
-Dar tu?
-N-am declansat blestemul cât am fost în viață, nici n-am omorât pe nimeni în decursul a cei 300 de ani.
-E mai bine să nici nu afli dacă se mai poate declanşa acel blestem. Ascunde cât poți că eşti vrajitoare de Nik, te poate considera o amenințare şi să încerce să te omoare.
-Să sperăm că nu se va ajunge la asta, oftez.