Ultima rasuflare [+18]

Oferta

   *Am ajuns la spital,cel ma morbid loc din lume*

Imediat a venit o asisitenta pentru a-mi face ceva la perfuzie.

-De ce sunt aici? am intrbat-o eu. Dar ea nu mi-a raspuns. Doar s-a uitat pe sub sprancene la mine fara vreo expresie pozitioanata pe fata ei. Era exact ca a mea. Era rece si lipsita de afectiune fara a da vreun semn de emotie. Cea din fata mea ma ignora complet. Ma scana din cap pana-n picioare cu privirea aia, a ei, robotica.

-Ummm,vorbesc cu dumneavoastra,sau ma rog,incerc. De ce am ajuns aici? o mai intreb eu inca o data dar parea ca nu prea avea de gand sa ma bage in seama. Intr-un minut am inceput sa tip si sa ma agit prin camera sumbra dar ea statea pur si simplu,se uita la mine ca la un pix consumat si imi gadila perfuzia din brat. Moment in care isi cheama o colega,probabil superioara ei.

-Ioana,vino putin,te rog!

Aceasta vine intr-un usor pas alergator pana sa intre in camera imbibata cu sute de mirosuri de medicamente.

-Spune repede ca am treaba! zise ea pe un ton vizibil de sef, si usor enervata.

-Noteaza undeva ceva.

-Hai,zii repede ca ma grabesc.

-Ora decesului 14:27.Cheama legistul si du-o pe copila la autopsie.

-Cum adica ora decesului? Cum adica legist? Cum adica autopsie? Am inceput eu sa tip prin camera aia si sa dau din maini si din picioare pentru a ma face macar observata daca nu inteleasa. Dupa care m-am uitat prin camera si brusc m-am zarit pe mine stand pe pat, cu buzele usor vinetii. Stai putin,era posibil asa ceva? Aparent da. Dar cum?Cum e posibil ca sufletul se se desprinda intr-un asemenea hal de corp,si sa se mai si uite la el.

  Cele doua asistente parasisera la un moment dat incaperea,lasandu-ma singura cu cadavrul de langa mine.Era destul de infricosator sa ma uit la propriul cadavru,dar nu ma impresiona.Am pasit usor inspre geamul de langa patul meu,uitandu-ma pe el si zarind cateva cupluri de adolescenti,cativa copii jucandu-se cu mingea, cativa batrani jucand table, sah, si alte jocuri de pensionari si am realizat ca eu nu am sa mai pot face asta vreodata,daca sunt moarta. Nu am sa mai pot avea copii, prieteni, nepoti, nu am sa mai pot imbatrani langa acel cineva, acel cineva care avea sa ma cunoasca, sa ma iubeasca si sa ma faca sa ma simt cea ma frumoasa fiinta din lume. In acel moment subconstientul meu mi-a trimis o lacrima cu o durere ca a unor 100 de familii cu copiii morti, dar constientul meu nu i-a permis sa faca cunostiinta cu obrazul meu uscat. Moment in care draperiile geamului se inchid deodata si camera spitalului in care stateam deveni intunecata. Stiam ca era in zadar dar am inceput sa ma rog la Dumnezeu. Imediat ,in intuneric am simtit o rasuflare izbindu-se puternic intr-un raset linistit de ceafa mea.

-Dumnezeu e cam ocupat. Te pot ajuta eu cu ceva?

   Am incercat gandesc pozitiv. Poate era stapanul chinurilor si durerilor. Poate era cel mai rau diavol al Iadului. Dar stiam ca nu era niciunul dintre ei. Stiam ca era acea umbra din acea noapte. O emotie nemaiintalnita de ceva timp incepu sa-mi strabata tot corpul,de sus pana jos. Frica. De ce singurul sentiment pe care il suporta mintea mea sclipitoare trebuia sa fie neaparat frica?Dar n-am lasat-o sa puna stapanire pe mine asa ca mi-am luat inima in dinti.

-De ce imi faci una ca asta?Ce te-a determinat asa de tare sa te joci in asa fel cu propria-mi existenta incat s-o distrugi intr-un final? am intrebat silueta care era pozitionata in spatele meu,probabil asteptand sa ma intorc cu fata la ea.

-Poate pentru ca te vreau langa mine. Vreau sa fii ca mine. Sa vezi cum e sa fii o umbra care sta si vaneaza suflete nevinovate prin intuneric. Sa-i vezi cum tremura de frica, cum li se subtiaza vocea si uneori cum fac atac de cord. Hai, vino cu mine sa ne distram impreuna.

Eram asa de tentat de oferta facuta, dar am refuzat pentru ca vreau un viitor. Un simplu viitor.

-Nu. Cel putin nu acum, i-am raspuns eu parca putin indoita de decizia luata. Gandeste-te ca n-o sa mai am vreodata un viitor daca imi faci asta. Vreau sa ma indragostesc, vreau sa ma casatoresc, vreau sa am copii, vreau sa imbatranesc, vreau sa am riduri din cauza durerii provocata de oasele vechi si incheieturile ruginite, vreau sa mor ca un om normal.

-Hmmm,nț. Ma tem ca vrei cam multe iar eu nu sunt pestisorul auriu sau lampa lui Aladin.Ai la dispozitie doar o singura dorinta.Si nu-mi face jocuri dintr-alea "dorinta mea e sa am mai multe dorinte" ca nu merge asa. Ai una singura. Alege-o cu cap.

Am stat  cateva minute bune, dupa care m-am hotarat ce vreau eu de la viata.

-Vreau sa cunosc dragostea din toate prismele posibile. Nu stiu daca am sa reusesc. Dar vreau sa incerc. Si nu vreau limita de timp. Oricum cred ca nu o sa ma lasi in pace prea curand, deci cred ca o sa mai tinem legatura.

-Cred ca pot sa fac niste compromisuri pentru tine. Dar cu o singura conditie.

-Si care ar fi aceea? am intrebat eu interesata de subiect.

-Ca toate prismele dragostei sa le vezi datorita unui singur baiat. Nu o parte de la un baiat si alta parte de la alt baiat. Un singur baiat. Asta e regula.

-Iar eu cand am sa stiu ca am vazut din toate prismele? Cand am sa stiu ca am sa fiu gata pentru o schimbare, pentru a deveni ca tine?

-Simplu. Am sa apar sub forma aceleasi umbre sub care am aparut si acum. Atata doar ca o sa am in plus niste aripi. Acele aripi vor fi portalul prin care ai sa treci pentru a finaliza procesul tau de schimbare. Si, desigur, acel unic baiat. Tu intre timp ai sa ai o gaura neagra in loc de inima. Ai sa stii tu singura cand, si care este acel baiat.

   Si cu cat imi povestea mai mult regulile jocului in care intrasem, cu atat voiam mai mult sa devin ca el. Poate ca ideea de a deveni o umbra, impreuna cu el, nu era chiar atat de rea.

-Da-mi viata-napoi! i-am spus intrerupandu-l, dorind sa devin mai repede una de-a lui.

-Cum doresti, dar esti sigura ca vrei sa intri in acest joc? E prea periculos pentru o pustoaica, asa ca tine.

   Am auzit cuvintele alea si deja luam toata treaba asta ca pe o provocare,iar eu nu refuz niciodata una. Zis si facut iar in cateva secunde fu trezita de bataile inimii datorita E.K.G-ului. Mi-am dat cateva palme si apoi mi le-am pus la subrat pentru a ma asigura ca sunt vie. Si mi s-a confirmat. Da, eram vie si mai noua ca un bebelus. Am savurat linistea ce-mi mangaia sufletul agitat si nelinistit pret de cateva clipe, dupa care au intrat cativa oamenit printre care si asistentele de mai devreme. Pe un perete al camerei era pozitionat un ceas simplu,de spital. M-am uitat la el, apoi la asistenta si i-am spus:

-Noteaza: ora reinvierii: 3 si 5 minute dupa-amiaza.

Toti oamenii se uitau la mine cu ochii mari si gura cascata iar eu zambeam triunfator datorita noii vieti care mi s-a oferit si misiunii pe care aveam sa o duc la bun sfarsit. Asa ca am sarit imediat din acel pat mizerabil, am alergat pana la iesirea clardirii in care ma aflam si m-am gandit incotro sa merg pentru a-mi incepe cat mai repede noua viata. M-am hotarat sa ma duc inspre casa pentru a o instiinta pe mama care probabil a anuntat deja FBI,CIA,MAI pentru ca nu am fost acasa o noapte intreaga. Am plecat deja intr-acolo iar pe drum constientizasem ca luasem cea mai proasta decizie vreodata.