Înger și demon- Volumul 2 (+18)

Capitolul 38

-Alo? se auzi o voce dulce în telefon. Pe unde ești? Iartă-mă și hai acasă.

-Kate, sunt eu, Andrew. 

-Ohh...unde e Dylan?

-Lângă mine, a băut. Mi-a zis ca v-ați certat și da știu că uneori e cel mai mare idiot posibil, dar știu și că te iubește nespus de mult și că nu vrea să te piardă. 

-Și eu știu asta, nu trebuia să mă supăr pe el și să reacționez așa. Sunteți frații lui.

-Ai și tu dreptatea ta. Hai că îl aduc acasă și după mă întorc la Adela.

-Salut-o din partea mea. 

-Sigur, și a închis apelul. 

- Cum mă pui tu pe mine pe drumuri inutile Dylan. Să mai bei tu mult, că te bat de nu te vezi.

-Nu mai beau.

-Da, da până data viitoare. 

-Andrew, sunt beat, dar nu prost, când promit, promit, nu mai beau sau cel puțin nu în halul asta. 

-Te cred. Prostule, mi-ai stricat seara cu Adela, îmi vine să te arunc din mașină. 

-Planuiai copii și am întrerupt momentul?

-Ceva de genul, cineva a sunat în mijlocul preludiului, futu-te în gura Dawson. 

Au început să râdă toți. Andrew l-a lasat pe Dylan acasă și apoi a plecat către apartamentul lui Dawson. 

-Ai vorbit cu Amelia? V-ați împăcat?

-Cumva da, tot nu mă crede. 

-Merg cu tine și vorbesc cu ea. 

-Nu frate. 

-Iar ești idiot?

-Păi nu te pot lăsa doar pe tine? Daca e, măcar să fim amândoi.

-Ha, ce să îți zic, deci vin și gata. 

-Cum vrei. Va crede că te-am pus eu sa minți pentru mine. 

-Nu. Eu nu mint și ea știe asta. 

-Am ajuns, ai replica pregătită?

-Un adevărat discurs, nu doar o replică. 

-Sper să te creadă.

-Mă duc eu întâi, stai aici, și nu, nu dai o tură cu mașina că știu cum mergi tu. Las cheile, dacă mașina dispare, dispari și tu după, da?

-Ok, ok. 

-Revin. 

Andrew a urcat la apartament, a sunat la ușă și imediat aceasta s-a deschis.