Capitolul 3

11 0 0
                                    

PESTE 8 ANI DE ZILE...

- Paula, la masa ! 

- Imediat ! 

Ma asez la masa, si incep sa mananc. Azi, e vineri. Deci fiindca se apropie weekend-ul scap mai repede de la scoala. Imi amintesc ca eu si mama am vorbit acum 3 zile sa mergem ( dupa ce eu scap eu de la ore si ea de la serviciu) la cimitir, la mormantul tatei. Astazi se implinesc 6 luni de la moartea acestuia.

- Ai patit ceva ? 

- Poftim ? zic eu neatenta la intrebare.

- Esti ok, scumpo ?

- Da, de ce ma intrebi ?

- Pai, ..fiindca nu mananci deloc, si plimbi mancarea asta in farfurie de 10  minute. Ce-ai patit, ti-e rau ?

-Nu, mama. Sunt ok. Vezi ? Ma ridic in picioare ca mama sa ma vada intru totul, sa-i confirm ca sunt ok din cap pana-n picioare. Doar .. ma gandeam si eu. La lucruri.

- Cum ar fi ? spune mama cu un ochi la mine si cu un altul in farfurie.

- Cum ar fi ce ? zic eu.

- La ce te gandeai. Nu spuneai tu ca te gandesti la ceva, adineaurea ?

- Nu. Nu chiar..

- Mda. Pai sa vedem. Daca nu e despre scoala, si sunt sigura ca nu e, fiindca te intelegi bine cu totii colegii, atunci despre ce sa fie. Mhm.. sa nu imi spui ca te-ai indragostit ?

- Mama ?! 

- Ce ? E o varianta buna, nu ? Glumesc, glumesc. Acum nu, pe bune ce e cu tine. Ti-e cumva dor de taica-tu ?

- Poate.. Ti-e nu iti este ?

- O, ba da. Dar vezi tu Paula, in viata trebuie sa inveti sa zambesti indiferent prin ce ai trecut. Si-acum hai, ca intarzii la scoala. 

Dupa ce ajung acasa, imi las ghiozdanul pe hol si intru sus in camera. Nu-mi gasesc bluza preferata, asa ca caut in sifonierul mamei, ca poate iar mi-a amestecat hainel cu ale ei. Ca de obicei, am avut dreptate. Cand dau sa iau bluza ma lovesc de sifonier, si imediat cade o cutie de carton pe jos, iar atunci cand cade se deschide. Din ea se poate observa un obiect prafuit si avand in vedere stratul de praf cred ca a stat in cuite ceva timp. E un jurnal. E jurnalul mamei. Nu stiam pana acum ca mama a avut un jurnal; nu mi-a spus niciodata. Pe prima pagina scrie numele mamei, pe a doua data iar pe a treia pagina e scris cu litere inclinate proverbul "Prietenul"  la nevoie se cunoaste, iar cuvantul  "prietenul"  are ghilimele de rigoare. Oare la ce-a vrut sa sa refere ?

Stau si rasfoiesc jurnalul mamei inca vreo ora, dar cand ma uit la ceas dau sa il inchid fiindca e aproape 6 iar eu si mama trebuie sa plecam. Asa cum ma asteptam, mama vine sa vada ce fac si imi spune ca plecam in 15 minute. Inainte sa fi venit am ascuns jurnalul sub pat. Nu ii place cand ii umblu prin lucruri. De fapt, cui ii place ?


IluzieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum