Iluzie

Capitolul 5

Mi-am dat seama pana la urma, ca jurnalul mamei nu era scris in intregime. Se puteau vedea cu ochiul liber zeci de pagini complet goale. Asa ca, m-am decis sa il completez eu pana la final. Singura problema era, ce sa scriu. Ce sa subiect sa prezint ? Despre ce sa vorbesc ? Inca nu stiam, dar sper ca ma voi decide cat de curand posibil.

Ziua urmatoare, primesc un telefon neasteptat de la o veche prietena. Nu ne mai vazusem de mult timp si ma bucuram ca ne revedem dupa aprope 5 ani. 

Ma intalnesc dupa masa cu Corina. Ma bucura mult ca o revad, am fost foarte apropiate acum 5 ani; familia ei s-a mutat din oras pe atunci fiindca serviciul tatalui ei nu ii permitea sa ramana. Acum insa, din fericire pentru mine si din pacate pentru ea si tatal ei, acesta a fost concediat saptamana trecuta. Au revenit inapoi si acum inceraca sa isi gaseasca un loc nou unde sa stea. Pana atunci, Corina a vrut sa sarbatoreasca revenirea ei in oras cu o iesire in oras, si a vrut musai ca acea iesire sa fie cu mine, si la fel ca mine s-a bucurat enorm sa ma revada.

Am povestit absolut tot, de la cele mai mici amanunte. Stia de faptul ca ai mei se impacasera dar si ca tata murise; asta fiindca mama ei si a mea mai tineau din cand in cand legatura in aceasta perioada chiar daca eram la distanta una de  alta.

La un moment dat, Corinei ii suna telefonul si imediat raspunde :

- Alo ? spune ea.

- E mama. imi spune ea in soapta.

- Chiar acum ?zice ea ascultand putin nelinistita.

- Dar mama, sunt in oras cu Paula ! Nu mai poate astepta putin ?

- Bine, fie, ajung in 15 minute.

Dupa ce termina de vorbit inchide telefonul si face niste ochi de catelusi suparat.

- E totul ok, Corina ?

- Da, numai ca mama spune ca trebuie sa vin acasa fiindca pe neasteptate da o petrecere de bun venit in cinstea noastra a familiei, sti, pentru ca ne-am intors. Si acum trebuie sa vina matusile mele cu cadouri pentru toti in special pentru mine, si se supara daca nu sunt acolo sa mi le dea personal. Imi pare rau, Paula. Asta trebuia sa fie dupa-amiaza noastra. Dar daca vrei ne mai vedem si alta data, ok ?

- Sigur, nu-ti face probleme. Mergi, sa nu iti superi matusile. Raman sa imi termin sucul si plec si eu. 

-Sper  ca nu te superi.

-Nu, nu iti face griji. 

E destul de ciudat sa te afli sa te afli singura intr-un restaurant. Dar o intelegeam pe Corina, matusile ei sunt gemene si ambele sunt foarte suparacioase  in ciuda faptului ca ambele au 30 de ani, le place sa fie de fata cand nepoata lor preferata deschide cadourile de la ea. Stiu sigur asta, la un an de cand eram prietena Corinei s-a intamplat sa intarzie atunci cand soseau matusile ei si acestea s-au cam infuriat  ca scumpa lor nepoata facuse asta intentionat fiindca data trecuta ele credeau ca, Corina nu a fost  multumita de ceeea ce primise.

Scot portofelul si bani sa platesc tot ce am consumat eu si Corina. Cand la un moment dat, apare  un tanar cam de varsta nelinistit si suparat din cale afara. Ma intreaba daca locul de langa mine e ocupat si ii raspund ca nu. La urma urmei e singurul loc liber din tot localul; e weekend si e foarte aglomerat si asta se explica. Incepe sa ofteze indelung si se vede pe fata lui ca nu e bine, e palid la fata; totusi nu prea iti poti da seama usor de asta avand in vedere faptul ca sta cu mainile inclestate si cu privirea in pamant. Nu-mi sta in fire sa fac asta, dar comportamentul lui ma obliga sa il intreb ce a patit; si chiar nu vorbesc de obicei cu necunoscutii.

-Esti bine ? spun eu.

- Ce ? A, da, foarte bine.

- Da, pai, sa stiti ca nu stiti sa minti foarte bine.

- Mai scuteste-ma, bine ? zise el pe un ton arogant.

-Eu incercam doar sa te ajut, dar fie cum zici tu.

Imi dau ochii peste cap, si caut banii necesari sa ii dau chelnerului. Cand ma uit sa scot banii, imi amintesc ceva teribil; portofelul meu a rams in geanta Corinei acolo unde imi sunt si banii. Vorbisem deja cu ea sa faca cinste astazi. Doamne, cum de am putut uita ? Rasuflu usor panicata si incerc sa gasesc cea mai buna solutie pentru a scapa basma curata. Pana la urma, chelnerul nu mai suporta asteptarea si intreaba disperta: 

-Domnisoara, nota de plata; haideti va rog ca mai am si alti clienti care asteapta !!

-Da, imediat.. pai, stati asa,.. sa va explic. Deci eu am fost mai devreme aici cu prietena mea si ea,..pai vedeti..ea aplecat..fiindca ma rog..idea e ca banii pe care trebuia sa vii dau sunt la ea.. intelegeti ? 

- Domnisoara, nu ma intereseaza cu cine ati fost aici, ci doar va rog sa achitati nota. Intelegeti ?

- Da, inteleg, dar dumneavoastra intelegeti ca......

Inainte sa termin de rostit fraza, baiatul din fata mea, se uita cu coada ochiului la mine imi copleteaza fraza; apoi  si eu si chelnerul ramanem surprinsi si facem ochii cat cepele.

-...... ca ea este cu mine. Da, exact, doamnisoara de aici este cu mine si de fapt eu platesc tot. Deci, spuneti-mi cat face tot, va rog ! 

Dupa ce termina de holbat, chelnerul intreaba malitios: 

- A, pai de ce n-ati spus asa de la inceput !

Eu inca nu-mi revin din starea de uimire si fara alte cuvinte imi iau lucrurile si plec. Inainte ca misteriosul tanar sa se ridice si el de pe scaun, eu ajung de la usa si plec intr-o graba de nedescris. Ma ajunge intr-un final, la cativa metri de restaurant si spune din spatele meu:

- Heii, stai asa !! Nici macar nu imi multumesti ? 

- Cu placere !! striga in spatele meu. Sau asta cred ca a spus, nu stiu sigur caci deja trecusem cu mult de el si nu se mai putea auzi foarte bine ce zice. Cert e ca am crezut ca face vreo gluma proasta cand m-a intrerupt atunci cand vorbeam cu chelnerul. Dar, sa fiu sincera, a fost cea mai ciudata si jenanta chestie care mi s-a intamplat pana acum.