Iluzie

Capitolul 4

Ajungem la cimitir , la mormnatul tatei. Ma simt atat de ciudat, de parca as trai intr-o lume paralela. Cum poti trai atatea stari diferite una dupa alta ,in doar cativa ani ? Este posibil asa ceva ? 

Cand eram mica, inainte sa se desparta ai mei, eram cea mai fericita atunci cand il vedea pe tata, nu-mi trecea prin cap ca se va desparti vreodata de mama; dar ce stiam eu, atunci aveam cativa anisori, si orice copil este atasat de parinti atunci cand este mic. Apoi, pe la 10 ani cand am ramas doar cu mama, ma simteam incompleta. E mult mai nasol doar cu un parinte. La scoala, mergeam doar cu mama, la cumparaturi doar cu mama; iar atunci cand mama avea treaba, stateam cu vecina noastra, doamna Aniela, dar de ea nu ma plang fiindca face niste clatite de vis. Serios, iti vine s ate lingi pe degete atat de bune sunt. Dar acum nu mai face, e "uitata" intr-un azil de batrani de fi-su, care ii ia si pensia aia amarata a ei, de parca el nu ar castiga destui bani cat sa hraneasca 10 orfelinate pline ochi cu copii. 

Acum un an de zile, cand mama si tata s-au impacat, m-am bucurat enorm , mai ceva ca un copil mic. Stiam sigur, ca din ziua aceea vom fi din nou toti trei impreuna, pentru totdeauna. S-a intamplat cam asa: cu o luna ianinte, adica acum un an si o luna, sefa maica-mii era intr-o pasa proasta, fiindca la fel ca si mama, fusese parasita de catre sot. Asa ca, si-a varsat nervii pe mama, si a concediat-o. Pentru a se auto consola, mama s-a dus la un restaurant celebru din zona, unde s-a intalnit intamplator cu tata. Acesta i-a oferit consolare si un loc de munca la restaurantul respectiv, fiindca el era proprietarul. Dupa ce au divortat, tata spune ca a reusit sa faca un imprumut la banca si sa isi deschida un restaurant cu specific italienesc; a anagajat-o pe mama fiindca era un post liber, dar sincer eu cred ca a fost pentru ca ii era dor de ea. Dupa o luna, tata s-a mutat la noi acasa, iar ai mei erau din nou impreuna si cel mai important: fericiti unul langa altul. 

Era prea frumos sa fie adevarat, caci intr-o buna zi, cand tata a luat masina sa o ia pe mama de la serviciu si sa mergem toti trei sa vedem un film, din spate a venit o masina condusa de un sofer beat ce nu stia de capul lui. In secunda urmatoare, masina in care se aflau parintii mei a ajuns la cativa metri distanta. Din nefericire si din pacate, in acelasi timp, mama s-a ales cu rani destul de grave dar s-au vindecat in timp, in decurs de cateva luni; iar tata..nu si-a revenit. Cat timp au fost la spital, , eu am ramas in grija doamnei Aniela, care imi tot repeta in continuu ca ai mei vor veni acasa cat de curand. Totusi, trebuia sa fiu realista, si pe zi ce trecea eram tot mai ingrijorata. Dintr-un vis din care nu voiam sa ma mai trezesc, totul se transformase intr-un cosmar. Dupa 2 luni si jumatate, mama a venit acasa dar de-abia daca se tinea pe picioare. Se asezase pe scaun s cu ochii plini de lacrimi mi-a spus ca tata nu a putut veni. Nu stia sigur cum sa ma abordeze, se citea asta pe fata ei. In acel moment, am inlemnit efectiv; pur si simplu nu imi venea sa cred. Cum trebuia sa procedez ? Sa ma bucur pe jumatate ? Mama e in viata, dar tata.. el nu mai e. Am plans vreo ora sau doua, dupa care , la un moment dat m-am oprit, fiindca nu mai puteam deloc sa vars nici o lacrima, era prea mult pentru mine. Durerea a facut pe mama sa nu mai planga, opricum am facut-o eu si pentru ea.

*

Dupa ce am ajuns acasa, intru in camera si scos jurnalul din ascunzatoare. Incep sa il cites din scoarta-n scoarta. Se pare ca "prietenul" de care vorbea mama era de fapt jurnalul. II era ca un prieten. Am ramas surprinsa cand am gasit asta: 

"Nu pot sa imi imaginez viata fara unica mea fiica, Paula. Este un ingeras pe care Dumnezeu mi l-a trimis mie pentru a-mi lumina viata. Seamana atat de mult cu mine, si totusi este atat de diferita.

Ma ingrijoreaza din ce in ce mai mult apropierea ei cu ciudateniile astea. Incepe sa semene din ce in ce mai mult cu tatal sau. Sper doar sa n-o ia razna ca si el.

Presupun ca a afectat-o foarte mult divortul meu de Martin. Si o inteleg, nu e usor sa vezi cum ai tai se despart de la o varsta atat de frageda. Pe viitor, sper sa ma inteleaga si sa ma sprijine.

As vrea sa fim ca inainte. Noi doua, impreuna, jucandu-ne, razand pana ne-ar durea burta, si ne-am opri pentru o secunda dar apoi am lua-o iarasi de la capat. Mi-e dor de acel copil inocent, vesel si pus pe glume, cu care ma mangaiam pe obraz si ne freacam nasucurile insemn de bucurie, una alteia. A cel copil, pe care il simteam aproape la fiecare pas.

Imi doresc din tot sufletul ca fiica mea sa aleaga calea cea dreapta; si in viiitor cand va avea nevoie sa ia decizii importante sa isi asculte inima si sa isi urmeze instinctul.

Imi doresc un viitor mai bun pentru ea."

Angela

Nu am stiut niciodata ca mama afost ingrijorata ca il voi imita pe tata. Trebuie sa vorbesc cu mama despre asta. Nu mi-a zis ca din cauza asta a divortat de tata, din cauza acelui hobby pe care il avea tata.