Capitolul 1

150 8 0
                                    

Picaturile de ploaie se prelingeau pe geamul masinii. Ma uitam cum norii innorati arunca nepasatori aceste picaturi, facand ca drumul sa fie mai noroios si mai greu de parcurs de cat era. Mi-am mutat privirea spre micutul inel de aur pe care il purtam si am inceput sa il rotesc pe deget. Drumul dureaza de mai bine de doua ore si inca nu am ajuns.

Vanatorii aia nu puteau sa construiasca academia intr-un loc mai accesibil?

Academia se afla printre munti, deoarece credeau ca astfel nu vor fi descoperiti. Insa nu ne-a fost greu sa aflam unde este situata. Mai de mult, Luke si James au adus acasa un tanar vanator si fratele meu l-a constrans sa spuna unde se afla academia, dupa care l-a facut sa uite tot ce s-a intamplat.

-Am ajuns! se aude glasul fratelui meu, intrerupandu-mi sirul gandurilor.

Am coborat din masina  "imprumutata", sub protectia umbrelei de ploaie, si am observat ca ne aflam intr-o parcare imensa plina cu tot felul de modele de masini.

-Uite, spune David inmandu-mi bagajul.

-Unde e academia? intreb confuza deoarece nu vad nicio cladire.

-Acolo.

David imi arata cu degetul varful muntelui de unde se putea observa o cladire.

Daca stau sa ma gandesc, termenul de "cladire" nu se potriveste. Arata ca un palat din timpurile vechi, numai ca acest palat din fata mea este bine intretinut si mult mai mare.

-Scar! Vii? ma intreaba David.

Mi-am luat privirea de la incantatorul palat si l-am vazut pe fratele meu cu umbrela deschisa si gata de plecare.

-D-da, am zis venind langa el.

Am pornit incet catre academie. Incepusem sa am emotii si sa ma gandesc ca mai bine stateam acasa. In schimb ce eu eram coplesita de aceste emotii, fratele meu nu avea nicio grija. Ba chiar se uita insistent si cu un zambet larg pe fata la academie. Dupa cateva minute privirea lui o intalni pe cea ingrozita a mea si am putut sa aud un mic chicot pe care si l-a infranat cu greu.

-Nu rade! am zis.

-Hei, nu trebuie sa iti fie frica.

-De ce sa nu imi fie? Daca o sa isi dea seama ca suntem vampiri?

-Asta nu se va intampla. Oricum e academia. Aici sunt incepatorii deci nu o sa ne fie greu sa scapam de ei. Plus ca o sa fiu si eu aici si o sa te apar.

David imi oferi un zâmbet incurajator. Vazand starea lui incurajatoare, m-am relaxat imediat si i-am zambit inapoi.

-Asa te vreau!

Ne-am continuat drumul catre academie si cand am ajuns ne-am oprit in fata portii. Poarta avea cel putin 5 metri si era facuta din fier vopsit in negru. De o parte si de alta a portii se aflau doua turnulete putin mai inalte decat poarta, avand in varf un vultur, dupa care palatul fiind inconjurat de un zid. Am deschis poarta si am intrat in curtea academiei. Curtea era plina de flori multicolore prin mijlocul lor aflându-se o carare de piatra. La mijlocul cararii se afla o fantana cu statuia ingerului. Am parcurs drumul pana cand am ajuns la intrarea academiei. Am batut in usile din lemn masiv pana cand un domn carunt imbracat la costum ne-a deschis.

-Cu ce va pot ajuta? ne intreba analizandu-ne din cap pana in picioare.

-Buna ziua! Suntem noii elevi, am zis zambindu-i calduros.

-A, da. Noii elevi. Intrati!

Domnul ne facu loc sa trecem si sa intram intr-o incapere spatioasa.

-Va rog sa asteptati aici! Ma duc sa il aduc pe director. Doriti ceva de baut sau de mancat?

-Nu, multumim! raspunse David.

Mortal loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum