Mortal love

Capitolul 7

-Ce dracu e asta?! comenteaza David arucand cartea pe jos.
Imi inchid ochii atunci când cartea face contact cu podeaua ca mai apoi sa il deschid pe cel drept ca sa o privesc inca intreaga.
-Cartea nu are nicio vina asa ca nu mai da cu ea ca o s-o rupi, il avertizez in timp ce iau cartea de pe jos.
-Speram sa fie ceva important.
-Si eu.
-Daca nu mai e nimic ma duc la culcare.
David lua si cartea in timp ce s-a ridicat si acum se indrepta spre usa.
-Ce vrei sa faci cu ea? il intreb.
-Ma strecor in biblioteca si o duc la locul ei. Nu cred ca mai are alte informatii.
Deschise usa si iesi inchizand-o in urma lui, astfel ramanand singura in apartament. Pianul ma ademenea spre el si ii cedez punându-ma in fata lui si incepand sa interpretez o melodie usoara pentru a imi mai ocupa timpul.
***
Razele imi cazura pe fata, trezindu-ma. Adormisem cu capul pe clapele pianului. Imi fac rapid un dus si ma imbrac cu primele haine pe care le gasesc, astea fiind o pereche de blugi albastri si un maieu rosu mulat, pe deasupra având o jacheta din piele neagra. Bat la fratele meu si acesta nu intarzie sa apara, imbracat simplu si cu parul ravasit.
-'Neata! ma saluta.
-'Neata! ii spun la rândul meu. Vad ca ti-ai reparat usa. Pregatit?
-Hai sa o facem.
Am pornit pe holul caminulului, afara in curte. Am intrebat câtiva elevi daca ne pot arata unde este camera directorului, in cele din urma gasind o fata draguta care sa ne conduca pana in fata unei usi din lemn. Ciocanim usor si dupa ce primim permisiunea sa intram ne facem vazuta prezenta in fata domnului director.
-Buna dimineta, Rose, Fabian!
-Buna dimineata! ii spun zambindu-i.
Fratele meu analiza incaperea, atentia ramanandu-i pentru un scurt timp pe un dulap in care se aflau cel mai probabil dosarele, dupa care se uita pe geam pentru a analiza terenul de afara.
Eu in schimb eram atenta la director care scotea o hartiuta murdara de sânge. Biletul. Ii dau un ghiont cu cotul fratelui meu pentru a-l face sa se uite la ceea ce ne aduce directorul.
-Ieri a avut loc un macel, in urma lui identificand ca erau 14 cadavre de vampiri. Acolo am gasit biletul acesta.
M-am uitat la domnul White cu subinteles si acesta ma aproba. Am deschis biletul si am citit cu voce tare.
-"Traim intr-o lume a suferintei. O lume unde vampirii ne distrug. Alaturati-va mie, vanatorilor, si impreuna vom crea lumea perfecta. O lume fara vampiri. Asta e ultimul bilet pe care vi-l las. ZERO"
I-am dat inapoi biletelul, asteptam sa continue.
-Din bilet se intelege ca au mai fost si altele. Dar e posibil ca vampirii sa ni-o fi luat inainte.
-De ce credeti asta? intreaba fratele meu.
-Deoarece când am ajuns la locul crimei au fost vazuti doi vampiri.
-Cum a-ti aflat ca cei omorati au fost vampiri? ma bag in discutie.
-Ai observat nu?
Sigur...
-Pai la voi la academie se afla daca cadavrul este vampir prin autopsie. Ce dureaza in jur de trei zile. Aici ne folosim de aptitudinile lui Castiel ca sa aflam.
-Aptitudini? intreaba fratele meu.
-Da. Are simturi foarte ascutite si cu ajutorul mirosului afla daca sangele era de vampir sau nu. Sau in lupte daca adversarul e vampir.
Miros. O, doamne! In minte imi revenira cuvintele lui din ziua aceea. "Tu nu esti ca ele. Toate sunt la fel, dar tu esti diferita. Puti". Oare se referea la... .Si-a dat seama ca sunt vampir. Doamne, te rog nu!
-Rose.
Dar daca s-a prins. Daca asta e o capcana ca sa ne prinda? Normal ca i-a spus directorului si acum noi suntem prinsi.
Simt o mâna pe umarul meu si ma uit speriata la posesorul mâinii. Era fratele meu care se uita la mine ingrijorat.
-Esti bine. Esti alba ca varul.
-Nu... adica da.... adica...
-Ce ar fi sa va intoarceti la ore? aud vocea directorului.
-Asa o sa facem, spune fratele meu.
Ma ia de mâna si ma trage afara din birou si dupa ce ne indepartam destul de mult ma opreste pe loc.
-Ce te deranjeaza?
-Cred ca Castiel stie de noi...
-De unde sa stie? L-am intalnit o singura data si eram impreuna cu altii. Plus mirosul argintului care sa il acopere pe al nostru.
-Pai, tu l-ai intalnit o data. Eu nu.
-Ce vrei sa spui?
-M-am mai intalnit o data cu el. Intr-o dimineata, afara. Am incercat sa ma aproprii de el si m-am asezat langa el. Dupa ce am incercat sa incep o conversatie cu el si nu am reusit am vrut sa plec dar el m-a oprit si mi-a zis ca "put". Asta m-a enervat atunci, dar acum mi-e frica sa nu se fii referit la faptul... stii tu...
-De ce nu mi-ai spus? ma intreaba putin nervos.
-Pentru ca nu credeam ca e ceva important. Imi pare rau.
A inceput sa mearga pe hol, directia fiind clasa de istorie. Eu mergeam alaturi de el. Parea gânditor asa ca am preferat sa tac.
-Nu cred ca s-a prins.
-Cum sa nu se prinda? Am stat chiar langa el.
-Cine sa se prinda de ce? aud o voce si ma intorc ca sa o vad pe Emma.
Ma uit panicata la fratele meu si acesta nu intarzie sa ii raspunda.
-Crede ca s-a facut de ras in fata lui Castiel.
Fac ochii mari la ceea ce spune.
-De ce sa se faca de ras?
-Il place si a incercat sa se dea la el si nu prea i-a iesit.
O sa il omor incet si dureros.
Emma vine langa mine si ma ia de brat, ducându-ma spre clasa si lasandu-l pe fratele meu in urma. Inainte de a intra ii arunc o privire criminala, iar el incepe sa rada in hohote.
-Nu imi vine sa cred. Iti place Castiel!
-Emma...
-Dar va trebui sa iti dau un sfat.
Se opreste si se uita atent la mine.
-O fi el prietenul meu si tin la el ca la un frate, dar nu este genul de persoana care sa aprecieze o alta persoana. Mai bine nu ai sta cu el. Cel mai probabil o sa te faca sa suferi si nu vreau sa te vad plângând.
Si cu asta pleaca de langa mine si se aseaza la locul ei. Stai linistita, nu o sa se intample vreodata.
***
Noaptea veni cu repeziciune. Biroul directorului se afla din fericire la parter, iar eu cu fratele meu ne aflam afara, la fereastra, privindu-l pe director. Eram imbracati in negru ca sa nu fim observati.
-E târziu de ce nu pleaca odata?
Fratele meu ofteaza usor si se uita mai atent pe biroul directorului.
-Uite. Vezi cana aia de cafea? ma intreaba.
-Da.
-O sa incerc sa o vars pe el. Imediat ce iese tu incearca sa deschizi geamul.
-Bine.
Fratele meu isi indrepta palma spre cana si incet folosi vântul ca sa miste cana mai spre director. Din fericire domnul White era prea ocupat si nu observa cana de cafea care se apropria de el. Când ajunse destul de aproape, David isi trase mâna dintr-o data in spate si cana se varsa in poala directorului. Acesta sari imediat in picioare si pleca din birou. Pusa pe treaba, m-am concentrat sa deschid fereastra.
-Gata, spun deschizând fereastra si sarind inauntru, urmata indeaproape de fratele meu.
-Stai de paza, imi spune si eu deschid putin usa ca sa vad holul.
Il aud cum cauta prin sertare.
-Grabeste-te, ii spun.
-L-am gasit, spune triumfator.
Vine langa mine si incepe sa citeasca ceea ce scrie inauntru, soptind:
-"Elev: Castiel Jade, Varsta: 18 ani, Abilitati: Puterile ingerului. Levitatie, simturi ascutite, scuturi protectoare. Parinti: Chase si Erika Jade. Morti in urma unei crime in casa. Frati/surori: Aaron Jade. Disparut. Specializare in arme: sabie, katana. Altele: Viitorul director al academiei. IQ: foarte mare."
-Vine, ii spun.
Pasii directorului se auzeau din ce in ce mai aproape si ajunge inapoi, dar noi deja eram iesiti afara, indreptandu-ne spre camine.
-N-are cine stie ce puteri. Cel putin asta scrie pe lista, spun.
-Dar daca directorul White nu o sa mai fie, el va fi cel care va conduce academia.
-Da, dar asta nu e problema noastra.
-Poate da, poate nu.
-Ce-i aia?
Am aratat cu degetul spre o umbra. Se indrepta spre tufisuri, disparand printre ele.
-Poate un animal, spune David.
-Poate, spun.
Dar sunt sigura ce e defapt.
-Nu vii? ma intreaba David.
-Nu. Vreau sa mai iau putin aer.
-Bine.
David disparu in camin, iar eu ma indrept hotarata spre tufisuri. Nu cred ca ar fi o idee buna sa fac asta, dar simt ca trebuie.
Trecând printre tufisuri, pe poteca secreta ajung la poienita plina cu flori. In mijlocul ei se afla Castiel, intins. M-am apropriat incet de el si am observat ca avea ochii inchisi si pieptul se ridica si cobora regulat. A adormit. Mai bine il trezesc.
Ma pun in genunchi langa el si il scutur usor de umar, insa fara rezultat, doarme bustean. Il scutur putin mai tare si dintr-o data mâna lui ma trage la el in brate, tinandu-ma strâns. Ii puteam simti respiratia pe gâtul meu si cum buzele lui formeaza un zâmbet.
-Chiar crezi ca as adormi aici?
-Te-ai prefacut?! Nenorocitule, da-mi drumul! ii spun incepand sa ma zbat.
-Nu pana când nu imi spui de ce mai urmarit.
Ma uit in jos la el. Ochii ii avea tot inchisi.
-Nu te-am urmarit, ii spun.
-Stiu ca m-ai urmarit. Te tradeaza mirosul.
-Iar ai de când sa imi spui ca put? il intreb putin nervoasa, dar cu intentia sa aflu ce simte când sunt in preajma lui.
-Pai daca asta e adevarul.
-Atunci de ce nu ma indepartezi daca miros urât?
Nu imi raspunse. Continua sa ma tina in brate, nasul tinandu-l lipit de gâtul meu. Simteam cum narile lui inspira aerul, dupa care dadeau aerul cald afara provocându-mi fiori pe sira spinarii.
-Ce fata rea esti, spune. Iti cam place sa fii tinuta asa.
-Ba nu. Nici macar nu pot sa ies ca ma tii! ripostez.
Castiel imi dadu drumul dintr-o data si ramase cu fata catre cer. Nu intelegeam de ce nu isi deschidea ochii. Farsa luase sfârsit.
-De ce mai urmarit?
-Nu te-am urmarit!
-Ce incapatanata, comenteaza.
-Ce bou, ii intru in joc.
-Vad ca stii sa ripostezi.
-Numai cu cei care merita.
Râde amuzat.
-De ce nu iti deschizi ochii? il intreb.
-Pentru ca nu vreau.
-De ce?
-Deja ma enervezi. Curiozitatea e un defect. Ar trebui sa incepi sa ti-l repari, spune nervos.
Ma ridic de jos si ma indrept spre iesire, dar sunt oprita de vocea lui Castiel.
-Printesa, vrei sa imi spui numele tau?
-Curiozitatea e un defect. Ar trebui sa incepi sa ti-l repari, ii reprosez victorioasa si plec.