Mortal love

Capitolul 3

"Deci cum merge? Ati aflat ceva?" intreaba Luke.

"Da. Se pare ca acest vanator cu puterile ingerului exista." ii raspunde fratele meu.

Ne aflam in curtea din spate a academiei, sub umbra unui stejar batran. Fratele meu vorbea la telefon cu Luke, iar eu stateam intinsa pe iarba, ascultandu-le discutia. Era dupa-amiaza si elevii se aflau la ore. Cerul era innorat si se puteau auzi din cand in cand tunete, anuntand ca in curand va incepe ploaia.

"Deci pana la urma e adevarat." se auzi vocea trista a lui Luke.

M-am ridicat de pe iarba si am inceput sa ma plimb in jurul stejarului, plictisita. Fratele meu se sprijinea cu spatele de trunchiul gros al copacului si privea cerul innorat.

"Ati reusit sa aflati ce puteri poate sa foloseasca?"

"Nu. Am intrebat elevii din academie, insa nimeni nu l-a vazut folosindu-le. Doar un profesor a vazut, dar a plecat la alta academie acum o luna."

Mai pe scurt, habar avem de ce e in stare. Privirea mi se opri asupra bibliotecii si o idee imi veni.

"Incercati sa aflati de ce in stare si daca puteti, sa aflati si ce planuiesc in viitorul apropriat."

"Da, da, o sa incercam. Cum mai merge treaba pe acolo?"

"Vampirii inca sunt agitati. Am incercat sa ii calmam, insa nu vor sa ne asculte."

"La un moment dat or sa se calmeze. Au mai fost lupte?"

"Nu, surprinzator. Nu a mai fost nicio lupta. Nici macar nu au mai fost vazuti vanatori prin zona."

-Probabil ca nu le mai da misiuni ca sa nu se mai scada numarul de luptatori, am zis.

"In sfarsit iti aud vocea! Ce mai faci micuto? Ai reusit sa vrajesti baietii de acolo?" intreaba Luke vesel.

-Nu cred ca mai facut mica!

"Atata timp cat nu depasesti 1,70, esti micuta noastra. Si nu cred ca vei depasi aceasta inaltime prea curand."

-Nici tu nu esti prea inalt! zic imbufanata.

"Vorbeste cea care imi ajunge pana la umar."

-Cand voi ajunge acasa iti voi tabaci fundul ala!

Am auzit rasul puternic al lui Luke si l-am vazut pe fratele meu cum isi musca buza inferioara ca sa nu izbucneasca si el in ras. M-am intors cu spatele la el si mi-am incrucisat bratele la piept.

"Oricat as vrea sa mai stau de vorba cu voi doi trebuie sa plec. Sunati-ma cand puteti si aveti grija. A, da, micuto? Ai mila de baietii de acolo. Nu le da sperante false."

-Nu sunt mica! am zis lovind cu piciorul pamantul.

Si din nou am auzit rasul lui Luke dupa care a inchis.

-Am o idee, am zis.

-Cum sa mai cresti? intreaba David.

M-am intors cu fata la el si i-am aruncat o privire ucigatoare.

-Glumeam, glumeam, zice ridicand mainile in aer in semn de predare.

-Crezi ca biblioteca are informatii in legatura cu luptatorul cu puterile ingerului?

David ridica din umeri.

-Nu stiu, poate. Crezi ca ar trebui sa verificam?

Am dat aprobator din cap si am plecat impreuna spre biblioteca. Inauntru era incredibil de frumos. De o parte si de alta a noastra se aflau rafturile inalte pline cu carti, iar in mijlocul bibliotecii se afla o mica fantana care avea in jurul ei banci pe care puteai sa stai si sa citesti. Acoperisul care era facut din sticla iti oferea o priveliste la cerul, momentan, innorat. Probabil cand e insorit razele soarelui care patrund inauntru ofera locului un surplus de frumusete.