Mortal love

Capitolul 5

Strada era aglomerata de multimea grabita sa prinda reduceri la hainele preferate. Stateam pe loc, cautand din priviri demonul care m-a adus aici. Ambele mâini imi erau impovorate cu doua pungi mari pline cu haine si nu cred ca mai am destul calm incat sa nu arunc cu pungile cât-colo.

Când imi zaresc demonul al carui nume e Emma, oftez usurata dar si enervata in acelasi timp. Stiam ca inca nu a terminat cu cumparaturile insa daca o pierdeam din ochi aveam sa ma intorc inapoi la academie pe jos. Gândindu-ma cu ce am gresit ca sa merit asta imi aduc aminte de dimineata asta.
"Eu, Emma, Kim si Samuel ne indreptam spre urmatoarea ora. Pe fratele meu il lasasem inchis in camera dupa tampenia pe care a facut-o. Mergand in liniste pe holul academiei, Emma ne-o ia inainte si se opreste brusc facandu-ne si pe noi sa ne oprim.
-S-a intamplat ceva? intreaba Kim.
-Am o veste minunata!
Ne uitam cu totii curiosi la ea si asteptam sa ne dea raspunsul care o incanta asa de tare.
-Astazi sunt reduceri, prin urmare unul dintre voi are sansa sa ma insoteasca la cumparaturi.
Ideea imi surâde, insa cand ma uit la fetele celor doi de langa mine ma crispez. Aratau de parca au vazut o fantoma si ochii mai aveam putin si ieseau din orbite.
-Eu nu pot sa vin. Trebuie... sa fac ceva important, spune Samuel.
-Nici eu nu pot. Trebuie sa... invat la istorie! Da, o duc cam prost cu materia.
O duce prost?  La prima ora m-a intrebat daca vreau sa imi ofere meditatii la istorie.
-O, te rog Rose! Spune ca poti veni! Te, rog!
-Aaa... da, de ce nu?
-Yey! Te iubesc!"  Si iata-ma aici.

Emma imi face semn cu mâna catre un magazin si nu mai pierde timpul si intra in el. Imi dau ochii peste cap si ma indrept incet catre magazin ca si cum m-as indrepta spre plutonul de tragere. Magazinul era destul de aglomerat, dar reusesc sa o gasesc pe Emma langa niste rochite, analizandu-le. Când ajung in dreptul Emmei las putin pungile jos ca sa imi mai relaxez mâinile.

-Hei, ai grija! Sunt haine de pret!

-Nu-ti ajung atâtea haine? si regret ca i-am pus intrebarea asta deoarece se intoarce spre mine si ma priveste ca si cum as fi zis cuvinte interzise.

-Rose, tu stii ce suntem noi?

-Pai de la ultima verificare am constatat ca sunt fata, ii raspund.

-Exact! Si ce sunt de fapt fetele?

-Fete...?

Da usor negativ din cap si dupa ce mai analizeaza putin rochita din mâna se intoarce spre mine serioasa si simt cum regretul ma cuprinde pentru faptul ca am fost de acord sa merg cu ea la cumparaturi. E o maniaca a cumparaturilor!

-E clar ca trebuie sa inveti multe. Noroc ca ma ai pe mine!

-Ce sa invat? intreb exasperata.

-Noi fetele suntem niste zeite. Fara noi lumea asta nu ar exista. Noi suntem cele care conducem si fiindca suntem niste conducatoare minunate trebuie sa aratam impecabil.

-Si baietii?

-A, da. Sunt si ei pe acolo, spune plictisita. Dar nu asta conteaza. Conteaza ca noi mereu trebuie sa fim aranjate pentru a impune respect si pentru a degaja un aer superior. Ma intelegi?

-Da...
Ca esti o nebuna!
-Ma bucur ca te-am iluminat.

Parasim magazinul dupa ce Emma isi ia o perche de cizme crem cu toc si pornim incet pe langa magazine pentru a descopri alte locuri. In timp ce ma uitam in vitrinele magazinelor pe langa care treceam ma opresc in fata uneia. Era o librarie si coperta unei carti care era expusa mi-a atras atentia. Era albastra si avea un detectiv care incerca sa isi aprinda tigara ceea ce in mod sigur ma facea sa cred ca era o carte politista. Numele ei suna interesant "Omul umbra" desi nicioadata nu am auzit de autorul ei. Condusa de dorinta de a o cumpara ma indrept spre intrarea in magazin dar nu apuc sa fac niciun pas deoarece Emma ma smulge din locul acela si ma taraste in jos pe o alee plina cu magazine cu haine.