Prolog

73 23 3
                                    

  Aş minţi dacă aş spune că ai fost doar o distragere. Aş minţi dacă aş spune că nu am plâns enorm şi încă plâng la amintirea ta, dar am grijă să nu vezi urmele adânci lăsate de tine, de timpul petrecut împreuna. Ţi-ai făcut simţită prezenţa în viaţa mea, nu mai fi absent nemotivat şi vino înapoi. Îmi lipseşti. Îmi lipseşte zâmbetul tău în lumina lunii. Îmi lipsesc îmbrăţişările tale calde, dar şi acel „Va fi bine, îţi promit!“. Îmi lipseşte modul în care mă făceai să mă simt frumoasă, mă făceai să ştiu că am cel mai frumos păr din lume, chiar dacă mereu te deranja, pentru că îţi intra în ochi, oh, ochii aia căprui, blânzi...

   Îmi lipsesc până şi momentele în care te luai de mine pentru că mă îmbrăcam prea subţire. Aveam mania de a umbla cu gleznele goale sau cu tricouri până peste buric, dar ştiam că atunci când ieşeam cu tine era literă de lege să fiu îmbrăcată cum trebuie.

  Mai ţii minte serialul pe care am început să îl vedem împreună? Două sezoane, dar noi n-am ajuns nici măcar la jumătatea primului sezon. Ei bine, serialul şi povestea noastră se aseamănă. Ştii cum? Amândouă au rămas neterminate.

A căzut o steaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum