"Stiu foarte bine,eu l-am omorat"

29 5 0
                                    

Astazi urmeaza dinou o zi obositoare la munca, si da,din fericire nu am fost concediata...mi-am dat seama ca aceasta meserie nu este atat de grea,toata lumea e calma aici nu conteaza daca lipsesti fara sa anunti....sau cel putin asa am observat eu...
Mina:Joey!!ma poti ajuta cu ceva?
Eu:nu
Mina:eii...ce esti asa rea? Te rog...
Eu:ok...zi...
Mina:De data asta,nu ma pot decide care sunt cadrele cele mai bune pentru o scena romantica dintre imaginile astea...trebuie sa dau sugestiile cele mai bune pentru clientii nostri..
Eu:oh...nu mă prea pricep la romantism...dar...e ok...
*dupa 8 ore*
      Ok trebuie sa i-au o pauza,ma duc la aparatul de cafea facandu-mi o ceasca dulce si calmanta....
:Joey?
      La auzirea numelui meu ma intorc brusc fara sa-mi dau seama de persoana ce statea fix in fata mea si vars neindemanatic cafeaua pe el...
Eu:o doamne!
        Ma uit la fata persoanei si era chiar seful meu,in acel moment incremenisem...
Seful:Deci,prima oara lipsesti fara sa anunti 2 saptamani de la munca,iar acum versi cafeaua pe mine,fix inainte de a-ti spune ca ai dat gres in alegerea celei mai bune marci de camere de fotografiat pentru seful echipei voastre,sunt dezamagit as putea spune ca esti concediata..
Eu:eh? dar aia era treaba lui Mina...
Seful:Ea mi-a spus ca tu ai aleso,camera de filmat nu a tinut nici o saptamana!
Eu:dar...sunt c-co-concediata?!!
Seful:Nu inca
Eu:fiu...multumesc!
     Psh care e problema lui,eighhhh am terminat aici plec acasa,si asa am stat peste program...
      Merg pe strada dinou noaptea si decid sa ma duc in parc,imi bag castile in urechi si ma pun pe o banca....ma uit imprejur...cat de pustie poate fi zona asta? Ma rog...Zilele sunt asa de monotone...trebuie sa fac ceva....sa-mi mai cercetez trecutul? Din cate mi-am amintit pana si in trecutul meu incercam sa fiu o persoana normala....si din spusele lui B.I am ajuns una...dar.....e...plictisitor...
      Ma ridic si incep sa alerg usor in jurul parcului,era un parculeț mic...asa ca nu strica putin sport...dupa 15 minute de alergat in continuu ma opresc sa-mi trag rasuflarea....
:ya!Nu ti-e frica? E destul de intuneric aici..
     Atunci,mi-a dat prin cap..ca poate era Bobby dar persoana asta,vocea ei era diferita...Ma intorc si observ fața acelei persoane,stiam cine e...si totusi numele lui nu-mi trecea prin minte...era liderul ciudatilor care l-au rapit pe B.I ashhh.....l-as bate in acest moment...
Eu:ah...cum te chema?
:Zack! Sunt Zack!
Eu:mhm....ce te aduce pe aici?Nu ti-a ajuns ca unul dintre prietenii tai a murit?
Zack:glumesti nu? Te credeam mai isteata de atat...
Eu:Stiu ca nu l-a omorat Bobby...si tu sti asta!
Zack:stiu foarte bine,eu l-am omorat!

                           ~The Psycho Girl~

The Psycho GirlUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum