The Psycho Girl

Imbratisarea

Bobby:Nu pot ramane dar promit ca va voi vizita,pana nu dovedesc ca sunt nevinovat nu pot traii normal..
Eu:ok..voi incerca sa inteleg asta..
B.I:deci,acum pleci?...
Bobby:da...nu sunt in siguranta in public..
B.I:ne mai vedem atunci....
Eu:ai grija de tine..
Bobby:stati linistiti sunt in siguranta!
     Atunci ii dau o imbratisare calduroasa si dupa ma duc langa B.I facandu-i cu mana amandoi...
B.I:ahh....cred ca o sa inebunesc..
Eu:Iti dai seama ca nu o sa-l lasam asa...
B.I:ce vei face?
Eu:....nu sunt sigura,te pot imbratisa?
B.I:eh? Ce-i cu tine dintr-o data?*inrosiindu-se*
Eu:doar simt nevoia sa o fac,asa ca stai nemiscat...
       Il i-au in brate pe B.I gandindu-ma la visul pe care l-am avut aseara...care probabil e o amintire..
*Amintirea*
        Ma aflu dinou in casa vecinului Fred,vin aici destul de des,intr-o casa prafuita plina de lucruri vechi,pentru mine erau antice..vecinul Fred m-a lasat sa ma plimb prin casa lui,eu fiind foarte curioasa.Fiecare scaunel,fiiecare amanunt nu-mi scapa...Ajung in biblioteca acestuia,era un loc spatios plin de carti..
Fred:vrei ceva de aici Joey? O carte?
Eu:nu,ma uit doar..
Fred:prea bine..
       Dupa ce ma uit si in acest loc ies pe usa si ma duc pe fiecare coridor al casei,casa lui era foarte mare,parea a fi o cladire mai veche....dar era doar o casa,vecinul Fred fiind foarte bogat...Ajung intr-o incapere ciudata,era plina de tablouri ciudate si satisfacatoare in acelasi moment...Ma uit profund la un tablou in care era o fetita cu o umbrela ce ii statea pe umar,aceasta aratand cu degetul spre un caine cu doua capete...Parca ma hipnotiza,sincer acea fetita avea un par blond dar mai mult era galben ca aurul si ochii caprui deschis imi semana putin doar la chip insa aceasta avea culoarea diferita a parului si a ochiilor,erau o gramada de tablouri  cu copii ma gandeam daca nu voi fi si eu unul din ei, dar trec repede peste si ma uit la o trapa din podea,si desigur ca o deschid...de acolo o voce imi striga numele,si mi-a zis sa cobor asa ca asta am si facut...cad peste acea persoana fara intentie si ne imbratisam strans...
Fred:Joey!!! Iesi de acolo!
     Imediat vecinul Fred ma scoate de acolo...
Eu:mi-a spus sa intru..
Fred:sa iesim de aici ok?
Eu:de ce? Imi plac tablourile...fata aceea seamana cu mine!
Fred:ea este Rika...
Eu:Rika....ce s-a intamplat cu ea?
Fred:a ramas aici,sufletul ei...aici se afla tablourile copiilor ca tine Joey,fiecare au fost speciali,insa...prin aceste picturi sufletele lor au fost inchise aici....nimeni nu ii mai poate elibera...
Eu:Ce vrei sa spui?!!! Ca eu voi murii si voi fi blocata aici?*facand un pas inapoi*
Fred:Nu,acesti copii au vrut sa fie memorabili,sti tu Joey,sper ca tu sa nu dai gres,acesti copii au fost prea plini de ei,insa nimeni nu stia de existenta lor pe pamant,ei se credeau atat de speciali incat li se parea imposibil ca oamenii sa nu-si aduca aminte de ei,atunci cand o sa moara,fratele meu a fost pictor,el a pictat tablourile acelea facandu-i pe acei copii sa fie memorabili..
Eu:e absurd,picturile stau in casa,intr-o incapere...nu-i vede nimeni...tot nu-si aminteste nimeni de ei..
Fred:oare Joey? Tablourile astea au avut un mare succes candva,iar acum stau undeva unde nu multi ajung sa le vada,nici o faima nu dureaza prea mult..
      Fred avea dreptate in unele lucruri dar aveam indoieli fata de el asa ca am facut in asa fel sa plec mai rapid de la el,in acea zi..
*Prezent*
B.I:Joey?
Eu:Rika......
B.I:umm.....e ok nu ma deranjeaza sa sti..
     Eu inca il imbratisez pe B.I...Ma gandesc la acea amintire,cred ca Rika m-a imbratisat atunci...era calduroasa...trebuie sa ajung la Fred!

                          ~The Psycho Girl~