The Psycho Girl

Intalnirea

   Merg pe un coridor ce-mi scartaia sub picioare dar ne asteptat piciorul imi trece prin podea spargand-o.Piciorul instant mi se infinge intr-un tep, ce nu a intrat prea adanc spre usurarea mea, dar durea extrem de tare.Imi scot de acolo piciorul insangerat, ma zgariasem peste tot dar imi continui drumul schiopatand...Urasc asta asa tare! Unde e iesirea?
:Joey..
Eu:e cineva?
:Eu sunt! Vino te rog la mine, imi e frica singura...
Eu:unde esti? Si mie imi e frica, cine esti? Unde e iesirea?
:iti voi spune tot, doar gaseste-ma...
      Intru in toate incaperile posibile pentru a gasii acea persoana, dupa care instantaneu intru in incaperea unde aparent se afla...dar...recunosteam prea bine incaperea!! Tabloul,Rika!
Eu:Rika?!!
Rika:Joey,nu sti cati ani am tipat aici,nimeni nu m-a auzit!
Eu:Cum as putea sa te eliberez?
Rika:Deschide trapa si vino...
      Imi era frica stiind ca Rika este doar un suflet ce tanjea dupa libertate...Pentru binele ei, intru si dinou o imbratisare calduroasa ma primeste...
Rika:Joey, mi-a fost dor de tine...esti mai mare acum..
Eu:Rika...
Rika:Joey, ramai aici!*cu o voce tremuranda*
Eu:dar, unde e iesirea...
Rika: Ai putea ramane aici...este iesirea amandurora...
Eu:nu, eu inca sunt in viata...nu pot ramane..
Rika:Distruge tablourile!
Eu:cum? Nu-mi vei da drumul!
Rika:grabeste-te distrugele!!!
Eu:Da-mi drumul atunci!
      Rika tipa in jale, un tipat ce nu-l puteam suporta dupa care se mai aud alte tipete, presupun ca sunt a-l celorlalti copii din tablouri!Incep sa plang in disperare auzindu-i..Dar brusc se face o liniste deplina si raman doar eu plangand, se aprind candelele..Eu raman cu ochii inchisi imbratisez ceva...deschid ochii era Rika, scheletele Rikăi..Raman calma...ma ridic si vad o incapere goala...Ce ar trebuii sa fac? Dar observ ca fiecare aveau in cutia lor toracica cate un tablou!!! Adevaratele tablouri,Nu stiu cum as putea sa le iau de acolo, dar imi cer scuze intai dupa care le rup coastele si le sparg tablourile, le distrug, le calc in picioare...dupa care cad pe jos intr-o groapa adanca aparuta de nicaieri, nu pot sa cred unde am ajuns, unde ma aflu...Rasetele lor se auzeau, ma incanta...erau fericiti, i-am eliberat...Cad, in țepi, mi-a venit sfarsitul probabil, nu mai puteam resipra...Dar brusc ma trezesc pe coridor... o usa luminoasa se afla in fata mea, nu aveam decat sa ajung la ea...ma doare...sunt obosita, extenuata,nu-mi place.....Ma tarasc pana acolo, si insfarsit ajung, era minunat, ma ridic cat mai pot, mana imi parea a fi dizlocata de cazatura, desii totul fusese o iluzie...si totusi i-am eliberat...Ma apuc de umar si merg schiopatand, dar in fata mea era o persoana ce statea pe scaun..
Fred:Joey...
Eu:Tu..
Fred:A fost greu?
Eu:Nu ma observi? Cat de extenuata sunt...abia ca mai vad...
Fred:Esti singura care a supravietuit..
Eu:supravietuit?
Fred:Defapt, esti una dintre cei mai inteligenti, mi-a fost prea drag de tine asa ca nu te-am omorat!
      Pantofii maro lustruiti! El era!
Eu:Cum adica am supravietuit?
Fred: De cand erai mica...erai singura care ma fascinai, nu simteai nimic,erai pur si simplu imuna la orice iti spuneam, nu plangeai...Expresia ta dupa care eram nebun, expresia ta lipsita de viata!
Eu: Lasa-ma sa plec!
Fred:Dar trebuie sa platesti pentru pacatele tale...
Eu:sunt foarte confuza, unde e iesirea...
Fred: usa aia te v-a duce direct in cladire, ai aflat cine e directorul?
Eu:Cine?
Fred: Eu
Eu:minunat, atunci lasa-ma sa plec, eu..impreuna cu prietenii mei..
Fred:prietenii tai? Ma dezamagesti...de cand ai tu prieteni? De cand iti pasa de alti oameni?
Eu:nu mai sunt psihopata, sunt normala...mi-am pierdut memoriile...toate traumele...toate motivele pentru care am devenit psihopata...
Fred:Te-ai gandit vreodata de ce ai devenit psihopata? Nu te-ai nascut cu boala asta....
Eu:nu vreau sa aflu...* indreptandu-mi privirea spre podea*
Fred:ti-e frica?
Eu: da

                            ~The Psycho Girl~