Şi... nu doar tu

Calitolul-6

   Defne-18

Am ales să plecăm la o coferărie, după ce a parcat Carlos s-a dat jos din maşină a venit şi mi-a deschis portiera şi mi-a întins mîna. Un gest de Gentlemen.
Un ospătar ne-a adus meniurile, eu mi-am comandat o prăjitură culce şi un suc iar Carlos o bucată de tort cu afine. Comanda ne-a venit rapid iar noi savuram fiecare bucățica ca nişte copii mici.

- Decii... spunemi ceva despre tine. Spune Carlos alungînd liniştea

-Ce pot să-ți spun. M-am născut in Turcia la fel cum ți-am spus şi de nume, dar acum locuiesc aici cu părinții mei, am 18 ani, ca hobi am dansul, pictura şi scriu poezii.

-Chear mai impresionat!

-Acum spune-mi şi tu ceva despre tine. Zic eu în timp ce savuram din prajitură.

-Păi.. eu m-am născut aici în Los Angeles, îl am doar pe tata deoarece mama a decedat cînd eu aveam 5 ani într-un accident, îmi place la nebunie sportul şi să cînt la ghitară. Acum locuiesc într-un alartament cu un prieten Stiven care îmi mănîncă zilele la propriu.  Zice el şi ne începem amîndoi a rîde.

-Îmi pare rău pentru mama ta..

-Hei nu te supara. Îmi zice el şi-mi ia mîna în mîna lui.  Nu ţie trebuie să-ți pară rău.

În acel moment cînd mi-a luat mîna cred că m-am făcut la față mai roşie decît rujul care îl aveam pe buze.
Iam zîmbit şi mi-am tras mina ca să pot să manînc din prăjitură.
Am mai stat la cafenea cam o oră şi am rîs împreună cu Carlos m-am simțit bine.

-Cred că ar fi cazul să plecăm. Îi spun în timp ce îmi scoteam portmoneul din geantă.

-Ce faci? Mă întreabă Carlos şi îmi întinde mîna care mă împiedică să deschid portmoneul.

-Vreau să achit.

-Nu cred că faci asta. Eşti prima fată cu care am ieşit şi îndrăzneşte să achite. Dar totuşi eu sunt bărbatul aşa că eu achit.
Am dat din cap afirmativ şi i-am zîmbit.

După ce am intrat în maşină Carlos  m-a întrebat dacă să mă conducă  acasă dar nu am vrut aşa că am decis să mergem într-un parc.
Am mers prin parc în linişte fără ca vre-o unul să spună un cuvînt. Cu toate că se apropia vara seara mai putea să fie răcoare. Carlos a observat că tremur şi mi-a pus jacheta pe care a luat-o din maşină în spate.
Afară era foarte întuneric doar luminile din parc ne-a ajutat să dăm de ieşire.

-Te duc acasă?

-Da. Îi spun eu şi mă las cu capul de spătar.

Am ajuns în 20 de minute şi eu deja simţeam cum cedez din cauza somnului. Mă dau jos din maşină şi Carlos din urma mea. Mă duc catre el şii mulţumesc pentru aceasta seară frumoasā, mă ridic pe vîrfuri şi-l sărut pe obraz, mă întorc rapid şi numai să fac un pas ca Carlos mă apucă de mînă şi mă întoarce către el şi mă sărută... Îi răspund la sărut, are nişte buze atît de moi şi calde de-mi vine să stau cu el aşa sărutînd-une toată noaptea.
Ne desprindem din sărut şi mă uit în ochii lui iar el în ai mei.

-Să ai o noapte liniştită. Îmi zice şi se îndepărtează uşor.

Fir-ar să fie că mi-a pierit somnul. Dar măcar la-m pierdut într-un mod frumos.
Intru în casă şi observ că Carlos şi-a uitat geaca la mine, îmi bag mîinele în buzunare şi în unul din ele găsesc o foiță cu un număr şi...:
-Să mă visezi frumos! Cu o inimioară alături.

    Am să te visez, dar sărutîndu-mă!