Şi... nu doar tu

Capitolul 5

Carlos-20 ani

-Hei amice, ce faci?
-Hei, uite şi tu că fac mizerie.  Îmi spune Stiven şi se întoarce cu fața spre mine.

-Oo nici numi vine să cred că te-ai apucat de gătit!
-Păi dacă tu dormi eu ce trebuie să fac? Uite şi tu măcar să vezi cît este ceasul.
-E 12:17 de ce?
-A sunat taică-tu şi mi-a spus să-l suni înapoi cînd te trezeşti.
-Ok .

După ce am vorbit cu tata am mîncat ce a pregătit Stiven, nu era cine ştie ce gustos dar măcar era comestibil.
După îmi iau ghitara şi merg pe balcon să cînt cîte ceva. Îmi place mult să cînt la ghitară, şi cînt de cînd aveam vre-o 6 ani.
Este ora 14:00 şi îmi aduc aminte că vecina Emilia o femeie de 45 de ani ma rugat să mă duc să-i repar uşa de la intrare pentru că de ceva timp nu vrea să se încuie.
Merg la ea îmi iau ustensilele şi încep a repera. Nu sunt eu cel mai bun mecanic dar ştiu cum se foloseşte cheia. După ce am reparat şi această problemă doamna Emilia mia mulţumit şi-mi spune că dacă o să mai are nevoie de ceva mă anunță. Ea este o femeie energică îi place să fie mereu ocupată şi este o bună prietenă cu mama, adică mama ştie mereu ce fac.

Am venit acasă îmi fac un duş, mă îmbrat într-o pereche de jeanşi negri îmi iau un maiou alb şi mă încalţ în addidaşi. Urc în maşină şi plec către Defne.
Este 18:50 şi am ajuns în fața casei in care trăieşte. Se deschide uşa şi privirea mi se îndreaptă la pantofii roşii şi la picioarele minunate care definesc femeia, apoi la coapsele acoperite de o rochie neagră mulată pe corp şi un pic decolteu. Cu parul ce îi mîngîie umerii, faţa fardată cît mai natural şi cu buzele ei pline care acum sunt de culoarea roşu aprins.

-Hei, îmi spune ea şi se apropie de mine.
-Bună frumoaso! Lasă-mă să te laud că arați minunat!
-Lasă vrăjeala! Îmi spune ea cu zîmbetul pe buze. Dar totuşi mersi, nici tu nu arăţi rău deloc.

O iau de mînă şi o conduc spre maşină.

-Unde mergem? Vreau ca decizia să fie a ta! Îi spun eu şi mă uit scurt la ea.
-Nuştiu dar nu la restaurant, va trebui să mă descalţ deoarece pantofii sunt incomozi şi nu ar fi decent pentru o damă. Îmi spune ea şi se începe a rîde.

Rîde atît de frumos!