Poezii

Inimă de gheață

Vară, ce te-am așteptat să te mai văd odată!
Iar în schimb am primit iarna geroasă.
Flacăra arzătoare ce-mi dădea speranţă,
Astăzi se transformă într-o inimă de gheață...

O! tu inimă, ce-ai bătut odată în piept
N-aș fi crezut niciodată că am să regret ...
Iar acum te spargi in cristale de gheață
Și te împraști pe asfaltul poleit, secandu-mă de viaţă!

Privesc cum cad fulgii pufoși de nea
Așternându-se lin în inima mea
Îngheţându-mi sufletul , făcându-l să geamă
Ţinând-ul captiv, departe de vară!

Zăpada se-așterne pe trupu-mi chinuit
Și mă îmbraţișează cu braţele de gheață
Șoptindu-mi la ureche că frigul e cumplit
Doar iarna îmi e mamă iar gerul mi-e iubit!

Ce s-a întâmplat cu focul ce ardea nestingherit?
Cum de lumina strălucitoare a pierit?
De ce soarele s-a ascuns în norii fumurii?
Iar zăpada m-a îmbraţișat și m-a iubit?

Iarna mă îmbracă în fulgi de cristal
Și mă așteaptă s-ajung, vizitând-o la geam.
Mă uit în urmă ; însă totul e pustiu și rece
Inima ce bătea odată a inceput să-ngheţe

Vara m-a alungat în iarna cea geroasă
M-a uitat în frig, m-a uitat in ceaţă
M-a secat de ultima picatură de speranță
Și așa am devenit o inimă de gheață!