Și mă învârt ca un condor în jurul prăzi
Și levitez deasupra beznei vacarme.
Nu mă cunoști ca fiind iubita morții ,
Dar noaptea mă vânează cu ardoare .
Când închid ochii îți simt pulsul avid .
Când mă săruți laconic este magic .
Când îi deschid e tot ceață și vid,
Și mă întorc în același moment tragic !
Cu un gest dezirabil mă conduce
În ploaia rece și pe iarba udă ,
Eu dezolată stau și plâng la cruce
Dar nimeni nu prea pare să audă .
Acolo a murit sufletul meu...
Și-l plâng, și-l strig, și-l cânt ;
Ca imn al durerii ce s-a frânt ,
Din ce obișnuia să fie paradisul meu .
Am stat și-am îngropat amorul meu .
Am înghețat când am gustat din fructul Evei,
Iar tot ce am avut s-a scufundat în abisul vremii.
Ce-ți pasă ție că mi-e greu?
Acolo, am tânjit sperând să fiu salvată
Și m-am rugat s-apari la brațul meu,
Dar m-ai lăsat zăcând, îndurerată
Privind din umbră cum ajung la apogeu!
CITEȘTI
Poezii
ŞiirGânduri, trairi si sentimente transpuse prin poezie , eliberare a sufletului si a inimii.
