Blocat în lift ( boyxboy )

Dincolo de amintiri

   În poza e Joe
Exista o lume care ar fi mai simplu sa nu existe . Unde ceea ce crezi ca te definește , e de fapt ceea ce te distruge . Aceea e lumea mea .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

Ma numesc Joe . Am 17 ani . Si duc o viata ... pai , duc o viata . Nu sunt mandru intocmai de viata mea . Locuiesc singur intr-un apartament mic lasat mostenire de parintii mei . Nu am iubita . Nu am cele mai bune note . Singurul meu prieten , de care in general imi place sa imi bat joc e Bernard . Care se intampla sa isi fi pierdut ultima picatura de incredere in mine din cauza unei intelegeri cu un ginecolog aratos . Ei bine , sunt obinuit sa nu fiu ok . Si asta face sa fie ok .

Presupun ca ar fi momentul sa ma pregatesc de cursuri . In general nu imi dau silinta . Nu am un scop . Asa ca nu am de ce sa ma chinui . Totusi imi pastrez demnitatea de a fi o persoana normala , cu note medii , care nu iese  in evidenta .

Ies afara din locuinta mea modesta , si simt un aer de primavara . Ceva imi da un sentiment ciudat ca astazi nu va fi o zi normala . Si asta e ceea ce urasc cel mai mult .

In clasa simt o liniste apasatoare . Inca nu ajunsese nimeni . Din fericire il vad pe Bernard . Parea ... îngandurat . Ma observa si imi arunca o privire ca urmeaza sa ma omoare . Eu ii zambesc si ii fac semn ca imi pare rau . Ofteaza . E un semn bun . El cand ofteaza inseamna ca sunt iertat .

Prima ora e de mate  . Matematica nu a fost niciodata punctul meu forte . De aceea mi se pare extrem de plictisitoare . Mai ales ca proful e un batran care trebuia sa se pensioneze de vreo 10 ani .

Intra proful in clasa si toata lumea se ridica pentru a-l saluta . Dar stai ... cine dracu e asta ?!

- Buna ziua , ma numesc Dante Alfonso . Avand in vedere ca profesorul vostru a suferit un accident de masina care eu ii voi lua locul pana se reface complet . Sper sa ne intelegem !

Toata clasa incepe sa barfeasca . Ma uit in jur . Fetele sunt entuziasmate pentru ca noul profesor arata mai bine ... chiar si decat mine , desi mi-e greu sa recunosc . Un par inchis si niste ochi care par un abis . Pentru o secunda ii observ zambetul care imi creeaza fiori . Nu e un zambet bland . E unul intunecat .

- Acum , as vrea sa va stiu mai bine pe fiecare asa ca ce ar fi daca v -ati prezenta pe rand . Si stiu ca abea ne-am cunoscut dar as vrea sa stiu ce impresie aveti despre mine / ce va place la mine . Incepem cu primul rand .

Huh , cine se crede asta ?! E tampit rau !

Fiecare fata aprecieza aspectul sau , fiind deloc subtile in legatura cu faptul ca sunt topite dupa el . Pana si baietii ii complimenteaza stilul . Bernard nu comenteaza mult , doar se prezinta , intrand din nou in bucla lui .

Ugh , cacat , e randul meu ...

- Um , ma numesc Joe Cooper ... si ce apreciez la dvs e ... e ...

Pentru o secunda observ cum ranjeste . Sunt sigur ca isi bate joc de mine . Imi schimb complet expresia fetei . Si zic ceva ce stiu ca imi va distruge reputatia de elev normal pentru totdeauna :

- Nimic ! Nu apreciez  nimic !  Esti obsedat de propria ta imagine si vrei sa te simti si mai bine asa ca ne pui sa iti apreciem aspectul ! Urasc oamenii ca tine !

Toata lunea ma priveste socata . Bernard iese din bucla lui si imi zambeste ca semn de apreciere . Cand ma uit inspre narcisitul de profesor simt cum fiecare nerv din corp mi-a inghetat . Ma priveste fix . Nici nu clipeste . Nu e socat . Pare ... intrigat . De ce nu tipa la mine ? De ce nu ma trimite la director ? De ce nu arata niciun semn de furie ?

Tot ce face e sa zambeasca .

- Multumesc , domnule ... Joe , nu-i asa ? Apreciez parerea dvs sincera . Acum hai sa continuam cu urmatorul .