Blocat în lift ( boyxboy )

Al saselea drog

In poza e cafeneaua la care a mers Bernie 💕

Lumea mea scade . Lucrurile pe care le consideram cândva plăcute nu mai înseamnă nimic pentru mine . Oamenii care cândva ma făceau sa zâmbesc , sunt acum doar umbre a ceea ce a fost cândva . Nu mai am pofta . Richy nu mai e acum lângă mine . Sunt sătul .

Însă acest lucru nu ma poate opri din a merge la facultate . Chiar dacă uram faptul ca trebuia sa ma trezesc cu o ora mai devreme și sa ma pregătesc in mare graba , adevarul e ca îmi place facultatea .  Cursurile sunt interesante , iar colegii sunt cat se poate de amabili . Suntem tratati cu mult mai mult respect de către profesori . Și in mare parte cred ca voi avea parte de o experiența buna . Atata timp cat nu o sa am de-a face cu el .

***

Verific dacă n-am lăsat cumva cuptorul pornit . Îmi iau cheile și îmi arunc o privire scurta in oglinda . Astăzi ma trezisem mai devreme ca de-obicei pentru ca plănuisem sa ies cu Joe la o cafea înainte de primul curs .

Nu îl mai văzusem de ceva timp avand in vedere ca el e la facultatea de matematica . Partea hilara și trista in același timp e ca amândoi am ajuns sa studiem ceea ce credeam ca uram cel mai tare pe lumea asta . Adică nu ma înțelegeți greșit , nu am nimic cu teoria in sine . Cursurile , cum am zis , sunt foarte pe gustul meu . Dar gândul ca intr-o zi voi ajunge și eu unul dintre acei ... ugh , ochelariști cu stetoscop și halat ... ma terifeaza mai mult sau mai puțin .

In drum spre cafenea ma gândesc la tot felul de lucruri mărunte . Îmi place sa conduc dimineața . Bulevardele sunt mereu pustii la prima ora . Soarele abia răsărise și dacă deschid geamul pot simți o caldura ușoară de toamna . Mirosul amar și amețitor de cafea se simte încă de la o strada distanța .

Îmi fac intrarea in micuța dar primitoarea cafenea și cu mare atenție caut un personaj cu par blond , îmbrăcat in general simplist și cu un aer agitat și pierdut in același timp . Nici nu apuc sa pun ochii pe el ca îmi și aud numele :

- Bernard ? Hei frate , vino aici !

Dau mâna cu el și ma așez in fata lui . O chelnerița simpatica își face simțită prezenta cu o întrebare :

- Buna dimineața , cu ce va pot servi ?

Amândoi ajungem sa comandam un capuccino cu 2 pliculețe de zahăr . Chelnerița ne zâmbește  dând din cap in semn ca va reveni curând cu comanda noastră .

Joe părea puțin mai calm ca in general . Parca e mai senin . Și mai liniștit . Ma întreb dacă și eu par diferit pentru el .

Îl întreb ce a mai făcut . Începe sa-mi povestească de unele incidente de la facultate . Și el aprecia respectul pe care îl aveau profesorii pentru studenți . Zicea ca se aștepta sa nu-i placa sa învețe , dar se înșelase . Menționase și de un anumit profesor care îl îndrumase sa se înscrie la facultatea de matematica .

- Îl cunosc pe acest profesor ? întreb eu nonșalant necrezand ca va avea vreo reacție specială

Dar se pare ca crezusem greșit . Părea cat se poate de " șocat " . La început rămăsese mut . Apoi cu jumătate de gura încercase sa-mi răspundă :

- Ummm ... p-probabil ca îl mai ții minte pe ... noul profesor din liceu ?

Simteam ca nu e un subiect tocmai pe placul lui . Decid sa schimb tema discuției rapid pentru a nu-l face sa se simtă și mai incomfortabil .

- Haha , Joe , nu mai țin minte nici ce mâncasem ieri !

Joe îmi zâmbește nervos , luând apoi o gura din cafea .