I am A [+18]-Vol. I

Prefata

            In acel moment, gandurile mele imi jucau feste in cap. Auzeam voci, care pareau a fi in apropierea mea, dar se intrerupeau si deodata pareau a fi la distanta foarte mare de mine, apoi reveneau. Trebuie...Trebuie sa ma trezesc...

         Nu puteam...Visele ma tineau captiva. M-am visat pe mine alaturi de cateva persoane... fete si baieti de aceeasi varsta cu mine. Paream atat de fericiti impreuna, dar nu ii cunoasteam. Sau ii cunoasteam, dar nu mi-i puteam aminti. Doi ochi albastri... Cu o privire de gheata si un ranjet sadic.

         Simteam cum ploapele parca ma ardeau. Le-am deschis fortat si am clipit. Ma holbam la tavanul din propriul meu dormitor. Camera  era cufundata intr-o  liniste apasatoare. Bezna noptii inca domnea in incapere, facandu-ma sa simt din ce in ce mai puternic chemarea somnului.

         M-am uitat la ceasul de la telefon. Patru dimineata. M-am asezat in fund, pe pat... Se pare ca de la atata tocit la istorie, am uitat sa ma mai schimb in pijama si am adormit in hainele de scoala.

         Am aprins lumina si am pasit spre dulap. Mi-am asezat hainele de scoala in dulap, dupa care mi-am imbracat pijamalele cu inimioare. Eram pe punctual de a stinge lumina, cand telefonul s-a aprins si s-a auzit melodia unui mesaj nou, primit.

         Era cam ciudat ca la patru dimineata sa primesc un mesaj... Nu prea aveam prieteni, iar parintii mei probabil dormeau la ora asta... Sigur era vreun mesaj idiot despre vreo oferta sau despre reincarcarea cartelei sau ceva de genul.

         Am stins lumina, m-am asezat in pat si mi-am luat telefonul. La citirea mesajului am incremenit, inima incetand sa-mi mai bata...

          "Frumos fundulet. Data viitoare cand te vei schimba, poate o sa-ti amintesti sa tragi draperiile.

                                                                              -A"  

         Cand mi-am adus aminte cum sa respir, inima a inceput sa-mi bata din nou, iar eu  imi reveneam incetul cu incetul din starea de soc.

         Niciodata nu primeam mesaje de genul. De fapt, ce tot vorbesc... Eu nu primeam mesaje decat de la mama. M-am ridicat din pat si m-am dus aproape tremurand, pana la fereastra. Intr-adevar draperiile nu erau trase. Probabil era o farsa pusa de niste copii care nu avea ce face la... patru dimineata. Am privit pe geam, afara. Simteam cum inima a inceput sa o ia la galop, genunchii tremurand si nenumarati fiori strangandu-se in stomac.

         Intr-adevar, era cineva afara. Acel cineva care imi trimisese mesajul. Tot acel cineva care ma vazuse aproape goala. Acel cineva care... ma spiona...nu! Acel cineva care imi invada dintr-o data intimitatea.

         O persoana destul de inalta, imbracata in negru, statea sprijinita de botul unei masini de un negru stralucitor, parcata pe strada din fata casei mele. Desi, camera mea se afla la parter, ar fi trebuit sa deosebesc mai bine detaliile, doar ca, din pricina intunericului nu i-am putut distinge fata acelui tip.

         La un moment dat, s-a indreptat, a mers catre usa din dreptul soferului, a urcat si a pornit in tromba, disparand de-a lungul soselei.

         Faptul ca cineva te urmareste chiar la tine acasa, este ceva grav. Probabil este vreun criminal in serie sau vreun violator, sau vreun psihopat cu un topor... Fir-ar ! Trebuie sa fac ceva.

         La naiba !