Vreau o persoana. Orice persona. Vreau pe cineva sa ma iubeasca. Vreau pe cineva, nu conteaza cine...vreau doar sa nu ma simt singura, abandonata. Oare Dumnezeu imi poate implini aceasta dorinta? E trist...e trist ca suntem atatea miliarde de suflete impartite si imprastiate pe planeta iar noi ne simtim atat de singuri.
Stau in cada plina cu apa fierbinte ce imi arde pielea firava, cu lumina difuza si cu o melodie lenta cantata la pian pe fundal. Toate acestea ma fac sa ma gandesc la o atmosfera romantica, mai lipsesc doar lumanarile rosiatice cu miros parfumat si petalele de trandafiri...si bine inteles o persoana sa te acompanieze si sa iti satisfaca toate nevoile ascunse adanc in suflet. Mi se pare trist cum o persoana singura ca mine se poate gandi la asemenea tablouri fantastice care doar in filmele vechi, americane le poti intalni. Mi se pare nedrept cum unii oameni cauta o viata de simplu muritor ceea ce altii gasesc din intamplare. Nu sunt eu in masura sa judec dar indraznesc si intreb, oare Dumnezeu rade sau plange cand isi observa propriile creatii?
Cu aceste intrebari in suflet mai trecut o seara cu un pian si un gand.
CITEȘTI
O dorinta, un loc si-un moment
RomanceDorintele, sentimentele si gandirea unei fete timide (eu) care poate doar sa spere la ceva mai bun si mai frumos intr-o lume intetosata.
