i purple you | TAEKOOK FF ✔

💙 28.

"Oh! Kookie, nu plange!"

Am mers la el si l-am luat in brațe strâns. Acesta imi raspunse si isi afundă lacrimile in pieptul meu.

"De ce plângi Kookie?" am intrebat, in timp ce îi mângâiam capul cu blândețe.

Jungkook a suspinat, de mai multe ori. Și-a tras nasul si s-a uitat in ochii mei. I-am zâmbit cald si i-am șters lacrimile care curgeau pe obrazul lui neted.

"Ugh... Pe cine păcălesc hyung... Încă tin la tine!" zise Jungkook, văzând ca buza ii tremură necontrolat.

"Of, Kookie! Asta nu e un motiv sa plângi. Si eu tin la tine, foarte mult. Te iubesc prea mult. Esti viata mea. Nu stiu ce m-as face fără tine. Imi văd viitorul cu tine, stând împreuna. Ca o... Familie," spun eu, ultimul cuvânt aproape șoptindu-l.

Jungkook se uită in ochii mei. Mi-a zâmbit cu zâmbetul lui de iepuraș, apoi din noi si-a băgat capul in pieptul meu.

"Ah, Tae! Sunt asa de fericit!"

"Si eu Kookie. Mai ales când sunt cu tine," am spus chicotind.

Ne-am despărțit din îmbrățișare si l-am luat de mână. Mi-a zâmbit, iar eu inapoi lui. Ne-am continuat plimbarea, tinându-ne de mâini. Ne-am plimbat pe langa lac, si ne-am oprit la banca unde am stat eu cand am venit in Parcul Central. Jungkook si-a pus capul pe umărul meu, eu zambind.

"Deci... Sa inteleg ca... Mă ierți?" am zis eu, privind in gol.

Jungkook nu zise nimic. Il auzeam cum respiră incet, apoi oftând. M-am uitat in jos trist.

"Da, hyung. Te iert."