Lumina din ochii ei

3. Pregătită de petrecere? Ori nu..?

  Razele soarelui îi băteau la geam, dar draperia groasă de culoarea vinului alb le blocau trecerea prin acesta în camera ei.
  Trecuse două săptămâni de la inccident, paisprezece zile în care stătea exact ca un trup mort pe pat. Inima ei pompa, chiar dacă ea ar fi vrut să n-o mai facă încă din secunda în care o minte nebună a împins-o spre acel perete fară să se gândească de două ori.

  Lumea îi se părea un adevărat fiasco. Se simțea blocată între două lumi, între rai și iad, și chiar dacă ar fi vrut să cadă în flăcările celui din urmă, în inima ei era o lumină ce ardea pentru ceva anume. Dar ea știa că lumina aia, oricât de „ nemuritoare ” ar fi, tot avea să se stingă.

  În acea zi, era ziua unui băiat din câte îi spusese Maria, mama ei. Fiul unor cunoștiințe de al lor făcea optsprezece ani. Nu voia să meargă la majoratul lui, nu-l cunoștea și tot ce voia să facă era să stea în pat și să doarmă. Dar rugămințile Mariei o readuceau la viață și cu un oftat, s-a dat jos din patul ce i-a devenit mai drag decât întreaga casă.

  S-a băgat la duș rapid, spălându-se de toate gândurile negre ce îi străbătea mintea și de toată senzația acută de oboseală. Și-a turnat în palmă o cantitate măricică de gel de duș cu aromă de mentă, favoritul ei, și s-a frecat bine cu el, asigurându-se ca va persista mirosul pe pielea ei

  În mai puțin de jumătate de oră era gata. Rochia roz pal îi stătea ca și turnată, în timp ce colierul din pietre prețioase de la gât o făcea să pară o adolescentă copilăroasă și veselă.
  Păcat că nu era...

  Și-a ascuns cearcănele și vânătăile cu un strat de fond de ten, iar apoi, cu un ruj la fel ca rochia, și-a pictat buzele, dându-le o formă rotundă și un aspect mai plin.

  Era gata să se prefacă în fața tuturor că era fiica cea fericită a soților Crowl. Dar ea știa adevărul, iar acel adevăr nu era deloc roz precum rochia de pe ea.

   O muzică liniștitoare se auzi încă din parcarea complexului. Multe mașini „ fițoase ” erau parcate într-o ordine vizibilă, iar hotelul enorm din fața lor semăna mai mult cu un palat.
   Maria Crowl și-a aranjat rochia albastră asortată cu smokingul soțului ei, iar micuța șatenă din spatele lor mergea cu gura cascată, încercând să nu pară prea uimită de tot ce era în jurul lui.

  Bine, Anastasia. Nu uita, sunt doar niște obiecte enorm de scumpe care au fost cumpărate de niște oameni fară suflet exact ca cei pe care i-ai cunoscut. Nu te lăsa intimidată de vreun bogătaș sau batjocorită de vreo femeie cu un diamant la gât, poate mai mare decât cel din filmul Titanic.

   Partea I