Ce am făcut să fiu atât de ghinionistă?
A fost prima ei întrebare.
Am vrut doar să plec de aici. Iar asta nu s-a întâmplat.
Pentru un moment, a căzut pe gânduri. S-a uitat la pereții simpli, albi, de parcă ei o ascultau și râdeau pe ascuns de povestea ei.
De ce nu mă lași Doamne să vin la tine?
O lacrimă i s-a scurs pe obraz. Era de câteva săptămâni în acel pat, care chiar dacă era destul de comod, îi era dor cel puțin de patul de acasă.
Nu voia să se gândească la ce s-a întâmplat, voia doar să stea și să se gândească la lucruri bune, chiar dacă mintea-i era plină de întrebări.
Cine m-a salvat?
De ce m-a salvat?
Nu voiam să fiu salvată.
Ultima nu era o întrebare, ci mai mult o frază care i se întipărise în minte.
Și-a luat foile de pe masă, pe care psihologul i le lăsase, și cu mâna tremurând , începuse să scrie :
Nu am vrut nimic decât o șansă la viață. Dar nimeni nu mi-a dat-o, așa că am decis să fac cel mai important pas din viața mea. Să plec. Să-mi eliberez aripile și să le las să zboare spre tărâmuri infinite și spre lumi îndepărtate. Dar așa ceva nu s-a întâmplat. Chiar când voiam să fiu eliberată din cușca numită " viață ", o pereche de brațe m-au prins strâns și m-au adus la suprafață, parcă șoptindu-mi dur să rămân acolo, la ele. Acel cineva, oricine ar fi, m-a salvat. Dar eu nu voiam să fiu salvată ..
CITEȘTI
Lumina din ochii ei
FanfictionDorea să fie liberă, să străbată oceanele și mările și să taie aerul cu aripile sale. Doarea să zboare, să se ridice deasupra pământului și să privească lumea din perspectiva ei. Dorea să renască, să fie ea, dar sub altă formă, în altă lume. ...
