* * *
5 luni in urma . . .
'' Oh , Doamne! '' se mira Samantha cand vazu cecul in care parca zerourile nu se mai terminau. '' Toate astea pentru un pusti ? E prietenul tau? Iubitul tau? Parintii lui au tinut mortis sa-mi mentioneze ca nu are pe absolut nimeni si ca nu reusit niciodata sa-si faca prieteni , asa ca l-au tot mutat de la o scoala la alta.''
'' Vorbesti prea mult. '' am intrerupt-o. '' Nu am venit aici pentru ajutor psihologic , asa ca te rog frumos scuteste-ma de aceste intrebari inutile. Nu-mi doresc decat ca Kai sa primeasca un tratament bun si fara acele pedepse care nu fac decat sa-i afecteze si mai mult starea. ''
'' De unde.. '' imi spuse uimita.
'' De unde stiu? '' i-am taiat vorbele. '' Samantha , am fost aici , stiu mai multe despre locul asta decat ai putea tu vrodata sa-ti imaginezi. Dar asta e mai putin important. Pe mine nu ma intereseaza decat starea lui Kai. '' i-a replicat Kenzie tinandu-si capul ridicat intr-un mod superior si avand mainile incrucisate la piept.
'' O sa ma asigur ca domnul Kai va primi cel mai bun tratament. '' si ii arunca un zambet fals , care o facu pe Kenzie sa strambe din nas.
Au dat mana , incheiand ceea ce semana cu o afacere si Kenzie a iesit grabita din cabinet. Ura locul asta mai mult decat propria viata. Si-a facut rapid cale afara , dar s-a oprit in dreptul usii in momentul cand a vazut-o pe Charlotte cum isi facea cale inauntru . Isi tinea geanta pe mana intr-un mod stilat , pasind ca o maestra pe acele tocuri mult prea inalte pentru Kenzie. Cu mana dreapta isi dadu jos ochelarii la vederea lui Kenzie , si pufni argatoasa.
'' Iar tu copil orfan ce esti? '' ii spuse deja plictisita.
Kenzie o privea incruntata si isi strangea cat de tare putea pumnul. Si-ar fi dorit sa-i stearga zambetul fals si arogant pe care-l afiseaza mereu , cu un pumn care sa i se lipeasca de fata ei perfecta datorita fardurilor si cel mai probabil si din cauza operatiilor estetice. Nu-si dori sa-i acorde din nou atentie , asa ca dadu sa treaca pe langa , dar o prinse imediat de brat cu unghiile ei ascutite care-i patrunsera putin in piele.
'' Sa nu te mai prind pe aici. '' o ameninta Charlotte.
'' Ce-ti pasa? ''
'' Nu-mi pasa , dar nu vreau ca acel baiat sa-si mai revina vrodata. ''
Kenzie incepu sa ranjeasca pentru prima data intr-un mod superior in fata ei si isi elibera brusc mana.
'' Nu as fi atat de sigura. ''
* * *
Kenzie :
Mi-am dus mana la gura cand am auzit-o pe Samantha cum s-a scapat in fata lui Kai si i-a spus de mine. Si cum de a reusit sa-si aminteasca de numele meu nesemnificativ.
Cum o sa ma scuz acum in fata lui? Ce o sa-i spun?
Am privit-o pe Samantha printre usa usor crapata , cum isi strange lucrurile si da mana cu Kai , dupa care se intreapta catre usa.
Impleticindu-mi picioarele , m-am repezit spre pat si mi-am afundat capul in patura si perna. Pur si simplu o sa ma prefac ca am adormit pentru toata viata mea.
Usa de la dormitor s-a deschis mai repede decat m-as fi asteptat eu , apoi s-a inchis la fel de repede. Il simteam cum isi taraie cu greutate picioarele pe parchet . Mi-am strans si mai tare ochii pe masura ce se tot apropria.
Cand s-a asezat in pat , am simtit mii de furnicaturi care-mi strabat corpul si simteam cum din clipa in clipa s-ar putea sa lesin. S-a linistit dintr-o data si aproape ca nu ii mai simteam deloc prezenta . Eram cu spatele la el , asa ca nu puteam deslusi nimic , fapt care ma facea sa devin mai frustrata decat eram deja.
Mana lui fina imi atinse parul si i-am simtit imediat respiratia in jurul urechii mele.
- Stiu ca nu dormi. Imi sopti dulce la ureche.
Am deschis socata ochii si intr-o clipita am si fost intepenita , in picioare , privindu-l cum isi duce mainile dupa cap , facandu-se cat mai comod in pat. Ranji satisfacut.
- Kenzie, ai sa-mi comunici ceva? ma lua prin surprindere , facandu-ma sa icnesc.
- Nu. i-am raspuns scurt.
Se ridica din pat si ii puteam vedea muschii incordati. Speriata , ma dadeam un pas in spate de fiecare data cand el inainta. Nu-mi era frica de el , imi era frica de ce as putea sa-i spun si cel mai mult imi era frica de faptul ca ma va respinge si ma va crede nebuna. Apoi nu va mai vorbi cu mine niciodata si nici macar nu ma va mai privi vrodata in ochi. Nu vreau sa traiesc asa. Cel putin inainte eram doar o anonima pentru el , acum va durea mult mai tare.
M-am lipit de perete , fiind inca cu ochii pe el . S-a oprit la o distanta considerabila fata de mine si ma privea in ochi. Nu puteam citi nimic in ei , era lipsit de orce fel de sentiment in momentul asta. Sau cel putin asta imi dadea de inteles.
- De ce ai facut asta Kenzie? rupse linistea.
- Ce am facut? i-am spus balbaindu-ma.
- Nu fa pe proasta.
- Kai , eu ..
Nu stiam ce sa-i spun , nu stiam ce ar trebui sa-i spun. Cum sa-i explic ca il iubesc desi nu am vorbit nici macar o singura data cu el inainte , cum sa-i explic ca il urmaream aproape in fiecare zi si cum sa-i explic ca mai incasam bataie , doar ca sa il salvez pe el. Toate astea nu puteau fi explicate , fara a nu fi intelese gresit.
- Kenzie . Si isi lasa privirea in jos , simtindu-l cum parca se calmeaza dintr-o data. De ce ai bagat bani in spitalul ala nenorocit , doar ca sa salvezi o cauza pierduta ca mine? Kenzie , de unde ma cunosteai? Ochii lui acum erau din nou conectati cu ai mei si pareau atat de tristi.
- Eu ..
- Te rog , Kenzie. Spune-mi. Trebuie sa stiu.
Am atras adanc aer in piept , nestiind exact ce urma sa fac , am lasat pur si simplu cuvintele sa curga.
- A fost pur si simplu o donatie pe care un domn o face in fiecare an prin intermediul meu. Alege un pacient si bam , se intampla miracole. L-am mintit , incercand sa schitez un mic zambet .
- Minti. Imi spuse incruntat .
- Nu , nu mint.
Ba da , il minteam , dar in capul meu asta pare a fi singura solutie ca sa il mai pastrez pe Kai langa mine. Nu-mi doresc sa ma creada o obsedata. Desi probabil in momentul asta are alte ganduri mult mai sumbre in legatura cu mine.
Distanta dintre noi dispare intr-o secunda si Kai isi lipeste corpul de al meu , facandu-ma sa tremur de emotie. Fruntea lui face contact cu a mea si isi inchide ochii.
Mainile lui stau lejer pe soldul meu , iar eu mai am putin si lesin de atata emotie si fluturi care zburda frenetic peste tot.
- Te rog , spune-mi adevarul. Asta este tot ce-ti cer. Imi sopti parca implorand mila.
- Te iubesc. Am lasat cuvintele sa-mi iasa fara sa gandesc.
Corpul lui care fusese acum cateva secunde lipit de corpul , era la o distanta mult prea mare de al meu.
- Ce tocmai ai spus? imi spuse socat.
- Nimic. Cred ca ar trebui sa plec. Si m-am repezit rapid spre usa .
- Kenzie. Il auzeam cum striga in urma mea in timp ce ma indreptam spre usa.
M-am trantit de usa principala , dar in momentul in care am atins manerul rece , Kai si-a prins bratele in jurul meu.
- Nu pleca . Ma implora. Am nevoie de tine.
* * *
Statea pe banca de asteptare din aeroport, frecandu-si nerabdator mainile una de alta. Lua sticla de apa care era asezata langa el si mai dadu o gura pe gat. Isi verifica ceasul pentru a mia oara , trecandu-si iarasi mana prin par. Astepta acolo , deja, in jur de o ora si nimic. Uraste sa aibe rabdare , mai ales ca in momentul asta are impresia ca il va costa viata . Viata lui pretioasa pe care inca vrea sa si-o mai petreaca. Dar acum a inceput sa aibe un scop. Acum chiar isi doreste sa traiasca pentru pentru ceva , pentru cineva. A cunoscut tot ce inseamna distractie pana acum . Femei , bautura , masini , droguri. Nu mai are nevoie de ele. O vrea pe ea. Pe fata cu parul ciocolatiu si ochi negri , patrunzatori , care se pare ca i-a rapit inima. Nu a mai simtit acest lucru pentru nici o alta fata. Nici o femeie nu l-a mai facut sa se simta neputincios si sa nu stie ce sa spuna in preajma ei ca sa nu para un pampalau. De obicei vorbele vin de la sine si de fapt nici nu are nevoie de prea multe cuvinte ca sa agate o fata. E de ajuns sa o priveasca si sa-si faca treaba cu ea. Dar cu ea va fi diferit , pe ea vrea sa o cunoasca , sa stie ce-i place sa manance , sa bea , sa faca . Ce o sperie si ce o face fericita.
Timpul se scurse si cursa pe care o asteptase atata timp , aterizase. S-a ridicat de pe banca , asteptandu-si prietenul care aparu imediat.
Nu se schimbase deloc , era acelas tip masiv , cu parul blond dat pe spate intr-un mod care-l facea sa para si mai dur. Tricoul negru ii lasa sa-i iasa la iveala niste tatuaje , iar privirea lui era la fel de intunecata .
- In sfarsit! rasufla usurat Seth cand isi lua prietenul in brate. Bine ai revenit Bratt !
