Kenzie:
Mâna lui Kai încă era încleștată de a mea și nu părea că are de gând să-mi dea drumul foarte curând. Mi-am dus mâna spre a lui și am încercat să mă eliberez , dar era atât de concentrat pe Seth , încât chiar nu realiza de fapt cât de tare mă strângea.
- Kai! Te rog! Am murmurat.
- Dă-i drumul. Mârâi Seth.
- Obligă-mă! Îl întărta Kai.
- Dă-mi drumul! am urlat și eu dintr-o dată , atrăgându-le atenția asupra mea.
Războiul lor cu privirile era deja prea mult , îi înțeleg , de fapt îl înțeleg perfect pe Kai , îi înțeleg ura pentru Seth , pentru că și eu îl urăsc. Dar mama e cu Dylan în momentul ăsta și vreau să aflu de ce. Vreau să aflu de ce s-a întors.
Nu am timp de aceste jocuri prostești. Și , totuși , ce caută Kai aici? A plecat ca furtuna și m-a lăsat în ceață , iar acum se întoarce aici și face pe masculul feroce. Nu îmi pasă , astăzi nu îmi pasă.
Îl priveam încruntată , dar el nu părea să schițeze nici un fel de emoție în fața mea , parcă eram doar un obiect pe care-l analiza cu atenție. Își lasă privirea în jos , ațintind brațul meu prins de al lui , și îmi dădu drumul brusc.
Mi-am masat viitoarea vânătaie care va ieși , simțind deja cum mă furnică pielea în locul respectiv. Privirea lui dispăru de pe mine și începu să-l priviească , din nou , nervos pe Seth , care nu-l băgă deloc în seamă.
- Ești bine? mă întrebă apucându-mă de umeri și trăgându-mă cât mai departe de Kai.
Am aprobat din cap și mă simțeam împietrită , nu puteam să reacționez sau să-i spun să mă lase în pace. Abia dacă schițam vrun gest sau mișcăm vrun mușchi. Nu eram decât cu corpul prezentă în conflictul dintre cei doi , pentru că mintea mea deja a zburat în altă parte și nerăbdarea a pus stăpânire pe mine.
- Să mergem , Seth! am spus fără să gândesc.
Îi puteam simți privirea lui Kai care mă ardea mai ceva ca o brichetă. Am aruncat o privire piezișă la el și i-am putut observa pumnii încleștați , după care am auzit un mârâit.
Am tremurat imediat la auzul lui. Dar nu de frică . Nu îmi era frică de el , îmi era frică de ce putea să se întâmple.
Nu îl înțeleg și poate că nici nu o să o fac prea curând din cauza comportamentului său schimbător.
- Nu mergi nicăieri , Kenzie. Urlă atât de tare Kai , încât pot să jur că am văzut cum mi se cutremură geamul de la casă.
Seth bufni într-un râs isteric și batjocoritor , după care îmi deschise ușa la mașină. Priveam scaunul din piele neagră și nu știam dacă să plec cu Seth sau să rămân cu Kai. În mintea mea era acum o furtună năucitoare de gânduri.
