.o scurtă simbolistică a vieții [11:11]

.oameni, din nou

sunt o zi ploioasă
sau o noapte
furtunoasă
de vară,
fiindcă am un
temperament cald
colorat cu tempera
și de aceea
tempera-tura
corpului rămâne
constantă,
fiindcă viața mea
uneori e o prăpastie
alteori doar
o simplă pantă;
uneori e neagră
alteori e roz,
alteori e violent
de violet,
d-asta uneori
sunt virulent
precum un virus lent
ce nu mai trece,
decât cu vederea
aia trimisă de la mare
și uitată zile-n soare;

dar totuși zilele cu soare
au fost vreodată fericite?
sau și-au dorit să fie
zile cu oameni?
zile cu oameni...
zi-le tu oameni lor
oamenilor
ce nu mai știu
să fie oameni din nou.
căci suntem aproape 8 miliarde
adic-un infinit întors
plin de vise (ne)împlinite
revenite din distors.

Dumnezeu a creat omul,
după chipul său.
așadar regatul său fie slăvit,
c-al meu e aproape prăbușit,
și deși mulți spun că sunt prăjit
căutând răspunsuri,
m-am tot lovit
d-același răspuns stupid
ce mă făcea să mă-ntorc în vid,
la oameni...

oameni, din nou
sau oameni din ou
căci și noi suntem
crescuți în incubatorul
imaginației noastre,
suferind de dragoste
și de OrgoliU.
ați observat oul?
dacă nu, îl repet,
tot din cauza lui...
- o[rgoli]u;
vedeți, în mijloc,
rămâne un "gol",
pe care noi îl lăsăm,
fiindcă, din el,
uităm să fim
oameni.