Roxana :-Rose, nu mă mai fierbe! Spune-mi ce a pățit mama!
Rose:-Ea... A luat un virus din Iad... Da, e foarte bolnavă...
Roxana :-Ce înseamnă asta?!
Rose:-Nu știu sigur ce fel de virus este... Dar este periculos!
Roxana :-Offf! Și acum ce fac?
Împreună cu Rose o ridic pe mama și o duc în camera sa. O așez frumos pe pat.
Rose:-Rox, mă voi întoarce la sabatul meu și voi căuta un leac. Tu trebuie să rămâi aici și să ai grijă de ea.
Rox:-Bine... Dar cum voi știi dacă te mai întorci?
Rose:-Vă sunt datoare!
De dimineață:
Elena:-Roxanaaa! Unde îmi sunt hăinuțele?
Roxana :-Elena, lasă-mă în pace! Nu am chef...
Elena:-Dar vreau să mă îmbrac trendy.
Roxana :-Nu îmi pasă! Hainele tale sunt în dulap! Unde să fie? În
pivnița unei case bântuite?
Elena nu mai spune nimic. Se îmbrăcă cu o rochiță neagră cu paiete și sandale albe. După ce se piaptănă două ceasuri vine la mine. Stăteam pe jos. Plângeam.
Poate am mai menționat, dar totul se întâmpla prea repede. Nu puteam ține pasul. Mă simțeam copleșită de situație. Nu mai vedeam "lumina dimineții". Dacă Rose nu găsea leacul?
Elena:-Rox ... Vrei să vorbim?(Întreabă Elena așezându-se lângă mine).
Roxana :-Nu... Sunt bine... (Spun ștergându-mi lacrimile).
Elena:-Tipic Rox... Dacă erai bine, nu plângeai.
Rox :-Nu mă mai stresa! Sunt bine!
Simțeam în jurul meu o energie ciudată. Părea o fantasmă. Erau remușcările...
-Este doar vina ta! Nu trebuia să te bagi unde nu îți fierbe oala! Dacă nu țineai tu neapărat să ajuți o vrăjitoare, mama ta era bine.
Roxana :-Nu e vina mea!
-Ba da! Poți să te ascunzi cât vrei în spatele acestei minciuni, dar tu știi adevăratul, chiar dacă nu vrei să îl accepți!
Roxana :-Nu ăsta e adevărul!
-Ba da! Mama ta s-a îmbolnăvit din cauza ta! E doar vina ta!
Roxana :-BA NU! PLEACĂ! LASĂ-MĂ ÎN PACE! (Urlu eu și mă ridic ca o tornadă).
Elena:-Cu cine vorbești?
Îmi ignor prietena și merg la duș. Mă curăț repede și mă schimb cu o pereche de blugi scurți și un tricou negru. Mă încalț cu o pereche de adidași și pornesc cu Elena spre studio.
***
Afară parcă fusese mereu soare și căldură. Nu se vedeu stricăciuni. Era totul curat și frumos. Tot orașul părea roz. Mi se părea ciudat, dar nu căutăm explicații.
Vântul șuiera printre crengile copacilor care erau în sărbătoare. Trotuarul era încins. Era caniculă. Mingea de foc puse stăpânire peste orice viețuitoare.
Copilașii alergau desculți, murdari de înghețată, urmați de mamele lor care se răcoreau cu câte o limonadă. Mergeam cu capul în pământ.
Elena:-Roxana, știu că nu ești bine. Spune-mi. Ce s-a întâmplat? Sunt prietena ta. Poți avea încredere în mine!
Roxana :-Nu este vorba de încredere. Doar că... Problema este mai personală...
Elena:-Mai personală?! Ce înseamnă asta?! Tu niciodată nu mi-ai ascund nimic! Te-ai gândit să începi chiar acum?
Roxana :-Mă simt prost, iar tu nu mă ajuți cu nimic... Doar înrăutățești situația, enervându-mă!
Elena a lăsat-o baltă. A mers în liniște. Tot ce se auzea era bocănitul tocurilor sale.
CITEȘTI
VAMPIRUL VLOGGER
Vampire(Acesta este doar scheletul unei cărți care va fi tipărită! Dacă te vei plimba pe stradă și vei vedea „Vampirul Vlogger" în vitrina unei librări... Ei, atunci ți-am spus eu!) Vampiri, demoni, vrăjitoare, vârcolaci și monștri... Niciun om întreg la m...
