VAMPIRUL VLOGGER

Capitolul 12: Pact cu Diavolul( Partea I)

  Roxana :

      Am mers în camera lui Rose. Ea citea. Savura o operă literară. Iubea mirosul unei cărți noi. Ne cunoșteam de puțin timp, dar ne apropiasem foarte mult. Eram legată sufletește de Rose. Am decis să vorbesc cu ea. Ar putea face o vrajă de localizare, să îl găsim pe Cristian. Poate așa ar dormi Vlad liniștit. Când m-a văzut și-a ridicat ochii cristalini din povestea ce-o ținea  captată în lumea basmelor. Era ciudat ceea ce voiam să îi spun. Dar trebuia să formulez propoziția aceea și să îmi iau inima în dinți.
Roxana :-Rose, știu că sună neobișnuit, dar vreau să faci o vrajă de localizare pentru a-l găsi pe Cristian. Vlad e îngrijorat, crede că fratele lui a pățit ceva...
Rose:-Asta ți se pare ție neobișnuit? Stai să îmi vezi viața!

         S-a ridicat grațios precum o leoaică. A lăsat romanul deoparte și mi-a spus:

Rose:-Pentru o vrajă de localizare avem nevoie de sângele lui Vlad.
Roxana :-Bine, dar de unde îl vom lua? Eu credeam că...

Nu apuc să îmi termin ideea, că din spatele lui Rose se ivește Cristian. Nu avea nicio armă la el. Avea părul ciufulit și privirea înghețată. Mimica lui prevestea dezastre. Voiam să îi spun lui Rose că nu mai este nevoie să facă vraja, deoarece l-am găsit pe Cristian, dar nu am apucat. Am împietrit. Nu mai eram pe planeta Pământ. Pluteam prin spațiu. Văzusem cel mai urât lucru de până atunci. Cristian i-a scos inima din cutia toracică lui Rose fără măcar să clipească, fără scrupule, fără conștiință! I-a strâns organul vital în pumnul îmbibat de sânge și l-a aruncat pe jos. M-am uitat speriată la șatenul cu suflet negru. În mai puțin de o secundă, Rose a căzut la pământ. M-am aruncat lângă ea. Avea o gaură în piept. Bluza îi era murdară de sângele roșiatic ce curgea acum și pe mâinile mele fine. Am scuturat-o puțin pe Rose ca să se trezească. Nu avea nicio reacție. Fața îi era înțepenită, buzele întredeschise, ochii ațintiți spre ușă. Mi-am ridicat privirea spre criminal. Parcă mă aflam într-un film de prost gust.

Roxana :-Ești un monstru! <I-am spus în scârbă>

    A scăpat un zâmbet de ștrengar pshihopat . Îl săgetam din priviri.  Am hotărât să plec de acolo, pentru că nu voiam să mă vadă Cristi plângând. Orgoliul meu este mai important decât orice! Lichidul sărat a sărutat podeaua cu amărăciune. Nu putem suporta moartea unei persoane! Am ținut foarte mult la Rose! Îmi doream să rămână în viață! M-am luptat cu însuși Satan pentru viața ei! Dar nenorocitul ăsta cu neuroni blonzi a ucis-o într-o secundă.

             M-am încuiat în camera mea.  Sângele îmi ardea venele de dorul răzbunării. De ce a făcut Cristian una ca asta? Am încetat să mă mai gândesc la el... Mi-am luat câteva foi albe și un pix. Am scris versuri. M-am lăsat dusă de valul imaginație. Mi-am exprimat sentimentele cu ajutorul unui tub de cerneală și a unui copac tăiat și transformat într-un caiet.

Cristi:

         Voiam revanșa. Sufletul îmi era umplut de ură. Cum și-a permis vrăjitoare aia împielițată să se alieze cu noul meu dușman?! Gee mi-a declarat război, iar mie nu îmi place să pierd! Acea tânără vrăjitoare trebuia să plătească cu viața,! I-am smuls inima din piept. Abia după am realizat că în fața ei se afla nefericită Roxana . A văzut scena crimei. M-a jignit. Dar nu era ceva neobișnuit, știam și eu!  Am lăsat-o să plece. După am plecat să o găsesc pe Emma.

Gee:

        Tot ce auzeam acum era ticăitul enervant al ceasului. M-am ridicat din așternuturile mele catifelate și le-am băgat într-un sac. Era ziua de spălat. Mi-am dus produsele textile albe, din mătase catifelată la spălătorie.