In miez de fapt
Niciun gând nu rămâne intact.
Se prelinge cu totul
In materia timpului ce-a curs la vale
In albia săpată de Veșnicul Monstru.
Poate lăsase urme și-n vremurile tale...
In miez de fapt
Poate sa simt la fel am uitat.
Poate să scriu din nou n-am știut cum s-o fac...
Dar mă văd iar aici, parcă tâmpit
Încercând să culeg bucăți de Univers într-un sac.
N-are fund și n-are gură; așa am citit.
Mă cobor cu o mică răceală pe scări
Și dau să mă uit spre rugini de cugetări
Înapoi.
Ele sunt vechi, s-au dus și se duc;
Dar rămâne mereu ceva neatins și curat
Care intr-o zi va dispărea și el undeva într-un neant;
Voi zice c-a fost doar un truc!
CITEȘTI
Zori
PoetryNemaigăsind nimic strălucitor in cufărul prezentului, Diletantul deveni Săpător. Iar cu fiecare lopată ce izbea solul încă moale și fragil, Zorii se făceau tot mai vizibili, aruncând crâmpeiei de lumină din adâncurile acoperite de moloz și pietriș...
