Iar eu,
În lumea mea, mă simt
Muritor câte puțin,
Arzând pe zi ce trece.
Sunt ars de viu de focurile
Suspendate
Ale grădinilor unui Babilon
Născut din fantezii de seri de câine.
Iar eu,
În lumea mea, mă simt
Pierdut în hăul vieții,
Căutând cu disperare Geamul cel Înalt.
Iar una a fost seara când
Redescoperisem Demiurgul.
Căci deschisesem geamul, și mă prijonii
Pe coastele zeilor din Antichitate.
Iar eu,
În lumea mea, mă simt
Veșnic privitor, de prin înalturi,
Omniscientul impotent.
Priveam pedestrașii cei minusculi
Cum se scurg în aval,
De-opotrivă, parcă și-n amonte,
Nicicând nebănuindu-mi existența.
Iar eu,
În lumea mea, mă simt
Extatic și de neclintit
În ciuda valurilor ce mă poartă
În abis.
Închis-am geamul...
CITEȘTI
Zori
PoetryNemaigăsind nimic strălucitor in cufărul prezentului, Diletantul deveni Săpător. Iar cu fiecare lopată ce izbea solul încă moale și fragil, Zorii se făceau tot mai vizibili, aruncând crâmpeiei de lumină din adâncurile acoperite de moloz și pietriș...
