•Jungkook•
~~~~~~~~~
Eram ascuns dupa un colț așteptând să apară din clipă în clipă.
O zăresc și mă pitesc mai bine în ascunzătoare. Se apropie, iar eu sar și o speri.
-O....Doamne...ce m-ai speriat!
Zâmbesc, era drăguță când se sperie.
-Hai!
- Stai. Nu pot merge cu tine.
- Să îi spui lui Suga că de acum nu mai mergeți împreună.
O iau de mână mergând cu pași apăsați. Ajungem și îi spun direct și simplu:
-Ne vedem aici după ore! Dacă nu te găsesc aici te iau cu forța dacă te găsesc.
Ziua a decurs normal: am fost la ore și am repetat cu băieții.
După ore merg în locul stabilit și o găsesc plibându-se de colo în colo cu capul în jos și jucându-se cu mâinile.
Zâmbesc larg, nu îmi puteam controla zâmbetul când o vedeam.
Se oprește și se uită într-un loc fix. Era cu spatele la mine, mă duc încet și îi șoptesc la ureche:
-Bună!
Se întoarce și face ochii mari.
-Mai ai mult să mă sperii pe ziua de azi?
-Dacă nu mă bagi în seamă, da.
Ajungem într-un cartier mai părăsit, iar atunci Hye-Hee se oprește.
Ma întorc și mă uit la ea.
-Ți-e frică?
Doar se uită la mine. Din ochii ei mari pe care îi avea acum se putea citi frică.
-Știu că pare prostesc însă ai încredere în mine! Te rog!
Face un pas mai aproape. Nu ezit și o i-lau de mână continuându-ne drumul.
Ne aflăm pe acoperișul unei clădiri părăsite. Imprejurimea era frumoasa exceptând clădirile de mult uitate.
-De ce mai adus aici?
- Nu e frumos?
-Ba da. Să vezi totul de la înălțime și să fi mai aproape de cer ,creînd o stare de putere peste tot ce te înconjoară însă să te eliberezi de toate problemele. Este frumos!
Așa mă simțeam și eu. Mă bucur că am adus-o.
-Dar de ce...
-In cartierul acesta am copilărit până la 10 ani. Nu am vrut să mă mut chear daca știam că nu o să fiu departe de acest loc. Acesta e locul meu. Vin aici când sunt trist.
-Acum ești trist?
•Hye-Hee•
~~~~~~~~~
Jungkook și-a încleștat mână cu a mea și am pornit spre liceu.
-Ne vede aici după ore! Dacă nu te găsesc aici te i-au cu forța dacă te găsesc.
De ce dorea să ne întâlnim după ore? Să mă duc sau nu?
*
* *
Eu eram deja acolo, asteptam. Aveam emoții, mă simțeam ciudat, mă plimbam de colo în colo așteptând.
Dintr-o dată cineva îmi șoptește la ureche și eu mă intorc speriată.
Era Jungkook, e drăguț ca încearcă să mă sperie, ceea ce și reușește.
-Mai ai mult să mă sperii pe ziua de azi?
-Dacă nu ma bagi în seamă, da.
Mă i-a de mână și o luăm din loc. Eu mă uitam la mâinile noastre ce erau strânse.
Ajungem într-un cartier părăsit, îmi era frică.
-Ți-e frică? Imi spune uitându-se atent în ochii mei. Știu că pare prostesc însă ai încredere în mine! Te rog!
Inima îmi bătea cu putere. Să am încredere într-un băiat ce îl știu de câteva zile?
Uneori acționăm pe moment, fără să ne mai gândim, și mă bucur că am făcut asta. Am făcut un pas mai aproape de el și m-a dus pe acoperișul unei clădiri.
*
* *
-Acum ești trist?
-Acum sunt mai bine....Multumesc!
-Pentru ce?
-Pentru ca ai venit cu mine.
-Mama ta o să fie bine!
-Așa sper.
Își lasă capul în jos, mă pun în fața lui și îmi pun mâinile pe umerii săi.
Privirile noastre acum se întâlnesc:
-Hei! O să fie bine.
Își pune mâinile pe talia mea având capul pe umărul meu.
•Autor•
~~~~~~
Jin și Tae au mai rămas dupa ore prin liceu, pierzând vremea.
Jejin s-a întors cu Ha-Ra înapoi în sala de clasa pentru că aceasta și-a uitat niște cărți.
După ce au ieșit din clasă i-au observat pe băieți și s-au ascuns după un colț.
- Ce faci? întreabă Jejin.
-Taci! Nu vreau să ne vadă.
-O să își revină. Am auzit că este mai bine. îi spune Jin lui Tae.
-In ultima vreme e foarte fericit. Poate a dat norocul peste el!
-Kookie a nostru s-a făcut mare!exclama fericit Jin.
Jejin se întristează la cele auzite. Ii plăcea de Jungkook și gândul că se întâlnește cu cineva o întrista.
Ha-Ra a observat și s-a înfuriat foarte tare pentru că prietena ei era supărată dar și pentru că Jimin nu a mai vrut să mai iasă cu ea după ce el a întrebat-o.
Park Jimin și Jeon Jungkook aveau să plătească .
CITEȘTI
Only Tears #J.JK.
Fanfiction"Inima mea plânge și se revarsă în lacrimi de sânge. Obrajii mei dulci sunt sărații. Tot ce credeam era fals. Ia-mi durerea!Sărută-mi buzele roșii și sărate și fămă să trăiesc într-o minciună, unde totul e bine."
