Only Tears #J.JK.

Capitolul 19

                             •Suga•
                             ~~~~~

Cum a putut Ha-Ra să intre în acest joc? Mă bucur ca Jin a decis să oprească totul.

Jejin m-a ajutat să o i-au pe Ha-Ra.

Îmi deschide portiera și îl văd pe Jimin întins pe ambele scaune.

-Stai tu cu Jimin în spate, o pun pe Ha-Ra în fața.

-Unde să mai stau, nu mai este loc de el.

O așez pe Ha-Ra în fața  apoi îl dau la o parte pe Jimin pentru a se așeza și Jejin.

Cum o să o duc acasă? Părinții ei nu o pot vedea așa.

-Cum o vom duce acasă! Ai vrun plan?

-Aa...părinți ei lucrează în tura de noapte.

- Atunci, nu cred că vor fi probleme.

Pornesc motorul mașinii, iar Jin face la fel, pornind spre vilă.

Parcăm mașinile. Mă dau jos și o iau în stil mireasă pe Ha-Ra. 

Jejin era în fața mea și apasă pe clanță uși însă era blocată.

-Caut-o în buzunar, poate acolo are cheia.

O găsește și deschide, merg repede și o pun pe canapeaua din sufragerie. Nu o mai puteam ține mult, era grea.

Jejin se uită prin cameră și într-un final îi găsește dormitorul.

O iau ușor apoi o pun în pat. O învelesc cu o pătura pentru a nu-i fi frig și îi pun cheia pe noptieră.

                          •Jungkook•
                          ~~~~~~~~~

Îmi scot telefonul pentru al sună pe Jin însă am rămas fără baterie.

- Ce s-a întâmplat? întreabă surprinsă la reacția mea.

- Am rămas fără baterie.

- Nu cred că au plecat, trebuie să fie pe aici.

De câteva minute îi căutăm crezând că poate ne fac vreo glumă proastă însă nu dăm de ei.

-Și acum ce facem? întreabă speriată.

-O să mergem pe jos. Până o să își dea seama că n-au uitat o să înghețăm aici. Trebuie să ne mișcăm.

O luăm din loc. Aveam un drum lung.

Nu mai era nimeni pe străzi. Nici o persoană, nici o mașină.

Hye-Hee avea privirea în pământ. Trebuia să o înveselesc, nu îmi plăcea să o văd tristă.

-Îți vine să crezi că n-au uitat! Cred că au făcut-o intenționat.

Se oprește și își mută privirea. Privirea o avea îndreptată spre mine.

Tremura toată și asta nu știu dacă e din cauza mea sau a frigului.

Mă apropi de ea și ea face un pas către mine.

Gestul ei mă surprinde și privirea îi cade pe buzele mele.

Micuța asta! E așa de drăguță. Ii apuc bărbia cu două degete, acum privirile noastre intersectându-se. Obraji ei capătă o nuanță de roz palid și asta mă făcut să zâmbesc în sinea mea.

Mă apropie ușor, ușor, iar ea își inchide ochii. Îmi pun mâinile pe obraji ei și o sărut scurt și apăsat pe frunte.

Mă desprind de ea și văd că obraji ce aveau o nuanță de roz sunt acum un roșiatic aprins.