Only Tears #J.JK.

Capitolul 14

                        •Hye-Hee•
                        ~~~~~~~~~

Eram în drum spre liceu împreună cu Jin, Yoongi și Tae.

Ne dăm jos din mașină și mergem către dulapurile noastre.

-Mă așteptați? Mi-am uitat ceva în sală. O să vin imediat. spune Tae.

-Te așteptăm.

Nici bine nu a plecat că se întoarce alergând.

- Ce ai pățit de alergi? întreabă Jin.

-Veniți...în...sală...spune abia respirând.

Mergem în sală, speriați de comportamentul lui Taehyun. Jin intră primul urmat de Tae și Yoongi, eu fiind ultima.

Toți au format un cerc în jurul unei persoane.

-Aigo te-ai intors.

-Nu ne-ai părăsit.

-Ne-a fost dor de tine!...O să îi sun și pe ceilalți. spune Taehyun.

Jungkook se afla în mijlocul acelui cerc. Deodată vorbele lui mi-au venit în minte:

"Îți mulțumesc că mi-ai arătat că există lumină și în întuneric."

S-a întors? Dintr-o dată? Oare l-au ajutat vorbele mele?

Taehyun era foarte încântat și se învartea prin sală cu telefonul la ureche pentru a le da vestea și celorlalți.

Plec de acolo, nu aveam de gând să rămân. Mă simt ciudat când îl văd. Oare mă îndrăgostesc...nu, nu se poate. Imi doresc să nu se întâmple asta.

                        •Jungkook•
                         ~~~~~~~~~

Chear mă bucuram să îi văd pe băieți.

Le-am dus dorul. Nu sunt într-o stare foarte bună însă mă simt mai bine de când am ajuns aici.

Până la urmă prietenii și familiea sunt cei ce pot ajutată.

Nu am stat mult cu ei însă starea mea se îmbunătățește cu ei.

Încerc să mă uit după Hye-Hee însă nu mai era în sală. Unde a plecat?

Orele sunt plictisitoare și mă fac să mă gândesc la mama dar cum se sună de pauză întru într-o stare de veselie știind că băieți sunt lângă mine.

                                *
                           *       *

Împingeam o pietricică cu piciorul.

Am ieșit la aer în curtea liceului.

Trebuia să accept că mama nu va mai fi fizic cu mine însă va fi întotdeauna sufletește.

Îmi las capul pe spate și fără să îmi dau seama mi-a căzut o lacrimă pe obraz.

Gândul că trebuie să accept moartea primei iubiri, să îi dau drumul și să zboare de lângă mine într-un loc necunoscut, fără mine. Dar de asta îmi este frică? Că o las singura sau ca m-a lăsat singur?

Încă stăteam cu ochi închiși cu capul pe spate aducandu-mi aminte de toate momentele frumoase împreună.

Zâmbesc, doar ea mă făcea să zâmbesc cu ușurință. Cum era ea în bucătărie, iar eu cu Junghyun încercăm să o ajutăm cu pregătirea cinei:

"- Jungkook, ai grija cu acele vârfuri, să nu le spargi."

"-Mă descurc mamă. "