Fata cu vise Alb-Negru(Rescriere)

Capitolul 3

  Capitolul 3. 

Vis alb-negru

 Sala enormă a operei mă cucerise, priveam în sus spre ornamentul de pe tavan și pereți.Apăreau din ce în ce mai mulți spectatori care se așezau la locurile cuvenite. Mă gândeam că iată acum, la operă, are loc viața. În dependență de cât achităm pentru bilet, așa și ne așezăm, cineva pe locuri mai bune, altcineva pe locuri mai puțin bune. Totuși unii sunt invitați, pentru unii altcineva achită locul, așa că aceștia nu știu ce înseamnă să muncești și să-ți meriți locul. Totul e atât de absurd și logic în același timp, exact ca în viața reală.Simt o privire îndreptată spre mine, întorc capul, un tânăr drăguț îmi zâmbește: 

— Îți place aici?Probabil că mă cunoaște, îi zâmbesc gingaș drept răspuns. 

— Da, enorm. 

Se pare că în câteva clipe are să înceapă.Sala e plină, liniștea se face tot mai apăsătoare. Ne ridicăm cu toții pentru a aplauda orchestra care-și face apariția pe scenă. Fiori și ochi înlăcrimați de la frumusețea pe care o aud. Simt cum pătrund într-o lume nouă, străină, dar primitoare. M-am regăsit prea târziu,asta era în capul meu, m-am regăsit prea târziu.Aici și acum îmi permit să devin amnezică. Fără griji, obligații sau teama de a nu reuși.Simt o libertate de invidiat. Se pare că muzica este cheia libertății. Cred că din această cauză nu renunț la ea niciodată.Brusc sala a devenit goală, m-am ridicat în picioare, dar nu vedeam pe nimeni, pe scenă apăruse tânărul care nu demult era lângă mine: 

— Ce ai văzut? Ce ai simțit? La ce te-ai gândit? 

— Mă gândeam că prea târziu m-am regăsit. 

Priveam la vioriste, violonceliste, lapianist, la toți în ansamblu și la toți individual. Oare ce simt ei? Oare realizează că datoritălor mă eliberez de presiunea prezentului, că nu gândesc altceva decât sunet și plăcere. Atât de mult doresc ca acest sentiment să fie reciproc, ei să mă elibereze prin muzica lor de prezentul ce mă preocupă, iar ei să se elibereze de prezent prin muzica ce o creează. Să simțim la unison această libertate. 

— Și ce ai văzut?

 — Am văzut totul în alb-negru.

 — Alb-negru? 

— Da, mereu văd visele în alb-negru