Capitolul 5.
Vis alb-negru
Deasupra e cerul, dedesubt simt iarba rece, cum curge un râu de munte. Privesc stâncamuntoasă și zâmbesc, e magnific că pe o piatră dură crește un brad, o floare. Mi-aș fi doritsă fiu o piatră de munte, să simt viața cum pulsează și mă transformă în ceva plăpând.
— La ce te gândești, Andana?Aud un glas cunoscut, e tânărul de la operă.
— Îmi cunoști numele?
— Da, de mult timp. Însă nu mi-ai răspuns la întrebare.
— Mereu întrebi la ce mă gândesc, oare contează?
— Din nou răspunzi la întrebare cu întrebare, oare e firesc?
— Cine ești?
— Nu mă ții minte?
— Ar trebui?
— Probabil că nu. Într-adevăr, nu pot fi supărat pe un om care m-a uitat, fiecare alegece să țină minte, însă recunosc că mă doare această realitate.
— Dar nu e o realitate, e doar un vis alb-negru.
— Și dacă nu e doar un vis?
— Aș vrea să fie doar un vis.
— Pe motiv că vezi totul alb-negru?
— Corect, nu mai suport să văd o floare neagră, oameni cu ochi negri, un cer alb și olume alb-negru.
— Conferă-le tu culori.
— Imaginare?
— Se poate.
— Deci, de unde mă cunoști și de ce vii după mine?
— Tu vii după mine. Eu doar aștept să apari.
CITEȘTI
Fata cu vise Alb-Negru(Rescriere)
ActionCum e să trăiești între alb și negru? Mia este o pianistă remarcabilă. Toți îi prevăd un viitor frumos până în ziua în care dispare fără nicio urmă, în drum spre casă. Timp de 24 de ani nimeni nu o poate găsi. Ce s-a întâmplat? Poate fi elucidat ad...
